CSJ. Decizia nr. 4683/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4683/2003
Dosar nr. 2910/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 8 din 16 ianuarie 2003, pronunţată de Tribunalul Teleorman, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul O.I. din infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul V.G. din art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 (3 fapte) în art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.O., la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 26, raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 – art. 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.G., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an închisoare.
În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 a condamnat pe inculpatul I.M., la pedeapsa de 5 ani închisoare, şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit restul de pedeapsă de 154 zile, rămas de executat din pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 4/1999 pronunţată de Judecătoria Roşiorii de Vede cu pedeapsa de 5 ani închisoare din cauza de faţă pe care inculpatul urmează să o execute cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce prevenţia pentru toţi inculpaţii de la 18 iulie 2002 la 16 ianuarie 2003, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
A confiscat de la inculpatul I.O. suma de 1.500 EURO şi de la inculpatul V.G. suma de 600.000 lei.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpaţii I.O. şi I.M., ajutaţi de inculpatul V.G. în perioada februarie – iulie 2002 au racolat mai multe persoane de pe raza Judeţului Teleorman şi Giurgiu, toate având handicap locomotor, cărora le obţinea paşapoarte turistice şi le asigura transportul de regulă cu autobuzul până în Franţa. Ajunşi la destinaţie aceştia erau preluaţi de către alţi membri ai familiilor inculpaţilor I. şi erau obligaţi să cerşească la Paris şi banii astfel obţinuţi erau însuşiţi de cei care îi supravegheau.
Racolarea persoanelor se făcea direct de membrii reţelei, formau grupuri de două, trei persoane cărora le facilitau transportul pe ruta România – Italia – Franţa asigurându-le sumele de bani necesare la trecerea frontierei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii I.O. şi I.M., care critică sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu privire la cuantumul pedepselor aplicate, motivându-şi solicitarea de redozare a pedepselor prin aceea că doar au ajutat pe părţile vătămate să se deplaseze în Franţa, unde au desfăşurat activitatea de cerşit pe cont propriu.
Prin Decizia penală nr. 315 din 11 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii I.O. şi I.M. şi a computat detenţia preventivă de la 11 iunie 2003, la zi.
Inculpaţii I.O. şi I.M. au declarat recurs, susţinând că nu se fac vinovaţi de infracţiunile reţinute în sarcina lor, solicitând, în principal să fie achitaţi, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Criticile sunt nefondate.
Din examinarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că, atât organele de urmărire penală, cât şi instanţele de judecată, exercitând rol activ, au administrat probele necesare clarificării cauzei sub toate aspectele audiind în cauză victimele infracţiunilor şi martorii cauzei.
Recurenţii inculpaţi au negat săvârşirea faptelor, totuşi au recunoscut unele împrejurări, care se coroborează cu celelalte probe, administrate în cauză, între care şi cu declaraţiile complicelui V.G. Astfel, recurenţii inculpaţi a recunoscut că au luat contact cu persoane handicapate şi că au dat acestora unele sume de bani.
Coroborarea probelor administrate, confirmă fără niciun dubiu existenţa faptelor săvârşite de inculpaţi, astfel că hotărârile nu sunt criticabile sub acest aspect.
În raport de situaţia de fapt reţinută şi încadrarea juridică în art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., este corectă, toate elementele constitutive ale acestor texte de lege fiind întrunite.
De asemenea, hotărârile nu sunt criticabile nici sub aspectul individualizării pedepselor, stabilite acestora făcându-se cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu se impune reducerea pedepselor, avându-se în vedere gradul ridicat de pericol social al infracţiunilor săvârşite şi poziţia de nesinceritate manifestată de inculpaţi pe parcursul procesului penal, precum şi faptul că inculpatul I.M. este recidivist.
Dimpotrivă, se impune a se menţine pedepsele la cuantumurile fixate pentru reeducarea inculpaţilor şi prevenirea comiterii a unor astfel de infracţiuni grave.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursurile sunt nefondate, urmând a se respinge, ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a deduce din pedepsele aplicate recurenţilor inculpaţi, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2003 la data pronunţării prezentei decizii.
Totodată, urmează a-i obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În suma la care va fi obligat recurentul I.O., se include şi onorariul de apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii I.O. şi I.M. împotriva deciziei penale nr. 315 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 18 iulie 2003, până la 22 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat I.O. să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe recurentul inculpat I.M. să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4682/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4691/2003. Penal → |
|---|
