CSJ. Decizia nr. 4691/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4691/2003
Dosar nr.3525/2002
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 20 noiembrie 2001, Tribunalul Sibiu, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., au fost achitate inculpatele T.A.;
- E.A.;
- D.D., pentru săvârşirea infracţiunilor sub formă continuată de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatelor câte o amendă administrativă de 1.000.000 lei fiecare.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind pe inculpata D.D. din art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitate: inculpata T.A. pentru instigare la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 25, raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar pentru inculpatele E.A. şi D.D. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost respinsă cererea de constituire de parte civilă formulată de C.E.C., sucursala Rm. Vâlcea.
Inculpatele au fost obligate să plătească fiecare câte 500.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt.
Inculpatele angajate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, E.A. prim grefier, T.A. contabil şef şi D.D. grefier, au hotărât să facă diferite împrumuturi de la C.A.R. C. Rm. Vâlcea şi sucursala C.E.C. Rm. Vâlcea.
În acest scop au întocmit adeverinţe de venituri pe numele lor sau a persoanelor giranţi sau plătitori, trecând venituri nereale, de obicei mai mari decât cele realizate. De asemenea, s-a mai dovedit că numerele de înregistrare ale adeverinţelor, erau fictive, iar semnătura la rubrica director era nereală şi numai la contabil şef semna inculpata T.A.
Cu adeverinţele astfel falsificate inculpatele au obţinut mai multe împrumuturi de la cele trei unităţi bancare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel procurorul şi inculpatele T.A., E.A. şi D.D. şi partea civilă C.E.C., sucursala Rm. Vâlcea.
În apelul procurorului s-a cerut condamnarea inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor, considerându-se ca printr-o interpretare a probelor aflate la dosar, acestea au fost achitate.
Partea civilă C.E.C., sucursala Râmnicu Vâlcea, a solicitat obligarea inculpatei D.D. la plata sumei de 258.247.259 lei.
Inculpatele nu şi-au motivat apelul.
Prin Decizia penală nr. 66 din 12 martie 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunţarea inculpatelor la apelurile declarate.
A fost respins apelul părţii civile.
S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu şi s-a casat sentinţa penală nr. 209 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu şi s-a dispus condamnarea inculpatelor: T.A. şi E.A. la câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, ce urmează a fi executată.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor pe o perioadă de 3 ani.
D.D., la 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută şi pedepsită de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
- 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută şi pedepsită de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare ce urmează a fi executată în final.
În baza art,81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani şi 8 luni.
A interzis inculpatelor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatelor asupra consecinţelor dispoziţiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei.
Inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat în baza art. 192 C. proc. pen.
Împotriva deciziei sus-menţionată au declarat recurs procurorul, partea civilă şi inculpatele.
Recursurile declarate sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Se invocă motivul referitor la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), susţinându-se că pedepsele aplicate sunt prea reduse faţă de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referindu-se la periculozitatea socială sporită a inculpaţilor, faţă de calitatea de funcţionare în cadrul parchetului şi de numărul mare de acte materiale care intră în conţinutul infracţiunilor săvârşite.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţa de apel a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor, în concordanţă cu probele administrate şi au încadrat faptele în textele de lege corespunzătoare, făcând şi aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, instanţa de apel a stabilit pedepse just individualizate, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
De asemenea, aceeaşi instanţă reţinând corect, faţă de faptul că inculpatele nu sunt cunoscute cu antecedente penale şi că atât anterior infracţiunilor săvârşite, cât şi ulterior au avut o bună conduită, a apreciat corect că acestea vor avea în viitor o bună conduită chiar şi fără executarea efectivă a pedepselor şi constatându-se că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 81 C. pen., pe deplin justificat a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă C.E.C. SA Bucureşti, sucursala Râmnicu Vâlcea
Se susţine că greşit inculpata D.D. nu a fost obligată la plata sumei de 156.205.500 lei despăgubiri plus dobânzile penalizatoare aferente, până la achitarea integrală a datoriei, sumă ce reprezintă prejudiciul pe care C.E.C. l-a suferit prin faptele penale ale acestei inculpate.
Acest motiv a mai fost formulat şi în apel, fiind examinat şi justificat a fost respins, ca nefondat, deoarece pentru creditul de 230.000.000 lei, s-a instituit ipotecă pe apartamentul inculpatei D.D. şi s-a pornit şi procedura executării silite, pentru care a existat titlu executoriu.
Ca atare, şi acest recurs este nefondat.
Cu privire la recursurile declarate de inculpatele T.A., E.A. şi D.D.
Se susţine că greşit au fost condamnate, în apel, pentru infracţiunile de fals intelectual şi uz de fals, avându-se în vedere diferenţele nesemnificative atestate în actele considerate ca false şi care faptic nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. S-a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea hotărârii pronunţată de prima instanţă.
Nici aceste recursuri nu sunt fondate.
Instanţa de apel a reţinut, de asemenea, corect, că prima instanţă deşi a stabilit situaţia de fapt în concordanţă cu probele administrate, a considerat greşit că faptele de fals intelectual şi uz de fals stabilite, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Concluzia primei instanţe, ca şi susţinerea inculpatelor, reiterată în recurs, este greşită.
Faţă de multitudinea actelor infracţionale executate în baza unei rezoluţii delictuoase unice, de modul concret în care inculpatele au procedat şi de pregătirea şi calitatea pe care o aveau acestea, faptele prezintă evident, pericolul social al unor infracţiuni, respectiv al infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, astfel cum corect a decis şi instanţa de apel.
Recursurile declarate în cauză de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de partea civilă şi de inculpatele T.A., E.A. şi D.D. fiind nefondate şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi a obliga recurenta parte civilă şi recurentele inculpate, la plata către stat a cheltuielilor judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, de inculpatele T.A., E.A., D.D. şi de partea civilă C.E.C. SA Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 66 din 12 februarie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondate.
Obligă pe recurentele inculpate şi recurenta parte civilă să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4683/2003. Penal. Legea nr.678/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4692/2003. Penal. Prescriptie. Recurs în anulare → |
|---|
