CSJ. Decizia nr. 4677/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4677/2003
Dosar nr. 2841/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 455 din 5 decembrie 2002 a Tribunalului Bacău, au fost condamnaţi inculpaţii:
- I.I. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi
- I.N. la un an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen., pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului I.I., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 septembrie 2002 la zi şi a obligat pe ambii inculpaţi, în solidar, la 12.500.000 lei despăgubiri civile, din care pe inculpata I.N. până la concurenţa sumei de 1.000.000 lei, precum şi la 3.000.000 lei daune morale şi câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă L.M., precum şi la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt următoarele:
Între partea vătămată L.M. şi inculpaţi, existau relaţii de duşmănie din anul 1995, generate de mai multe procese vizând acţiuni de tulburare de posesie formulate de inculpatul I.I.
În ziua de 18 februarie 2002, părţile au avut pe rol un nou proces la Judecătoria Bacău şi s-au întors în localitatea de domiciliu, în jurul orei 1600.
Între timp, partea vătămată a împrumutat suma de 2.000.000 lei de la ruda sa M.I. şi în jurul orei 1800, în timp ce trecea prin dreptul locuinţei inculpaţilor, a fost lovită cu pumnii şi picioarele de inculpata I.N. La intervenţia martorilor Z.I. şi A.C., inculpata s-a retras în curte, timp în care a intervenit inculpatul I.I., care a smuls din mâinile părţii vătămate o geantă în care avea suma de 2.000.000 lei, sus-arătată.
Partea vătămată a suferit vătămări corporale, pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de 43-45 zile.
Prin Decizia penală nr. 190 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău s-au admis apelurile declarate de inculpaţii I.I. şi I.N., s-a desfiinţat sentinţa penală numai cu privire la pedepse şi prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedepsele la un an şi 2 luni închisoare pentru inculpatul I.I. şi la 6 luni închisoare pentru inculpata I.N., menţinând suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru aceasta din urmă, pe un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni.
Totodată, s-a respins apelul declarat de partea civilă L.M.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpaţii I.I. şi I.N. şi partea civilă L.M.
În recursul declarat de parchet, s-a susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului I.I. nu a fost corect individualizată în raport de gradul de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei sale, nejustificându-se reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Inculpaţii, atât personal, cât şi prin apărătorul lor, au susţinut că nu au comis faptele şi au solicitat a se dispune achitarea lor în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Partea civilă L.M. a solicitat majorarea pedepsei închisorii aplicată inculpatei I.N., cât şi a cuantumului despăgubirilor, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Sub acest aspect, din declaraţiile părţii vătămate, a martorilor Z.I. şi A.C. şi raportul de expertiză medico-legală, rezultă relaţiile de duşmănie existente între părţi timp de mai mulţi ani, cât şi faptul lovirii părţii vătămate de inculpata I.N. şi deposedarea acesteia de geantă de către inculpatul I.I.
Prin urmare, susţinerile inculpaţilor că nu sunt autorii faptelor nu sunt întemeiate.
Referitor la pedepse, acestea au fost corect individualizate de instanţa de apel, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens instanţa a ţinut seama de gradul de pericol social al infracţiunilor comise în împrejurările concrete de fapt expuse, generate îndeosebi de relaţiile de duşmănie soldate cu multiple procese, vizând tulburarea de posesie, cât şi al persoanei inculpaţilor (căsătoriţi, cu doi copii minori în întreţinere), astfel că prin cuantumul aplicat, sunt de natură să asigure reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Referitor la cuantumul despăgubirilor civile, acesta a fost corect stabilit şi reprezintă cheltuielile efectuate cu plata muncii prestate de persoana care a ajutat-o pe partea vătămată în gospodărie, contravaloarea transportului la spital şi medicamentelor, astfel că, cererea acesteia de a fi despăgubită cu suma de 25.000.000 lei nu se justifică.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondate, recursurile declarate de procuror, inculpaţi şi partea civilă.
Din pedeapsa aplicată inculpatului I.I. se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, de inculpaţii I.I. şi I.N. şi de partea civilă L.M. împotriva deciziei penale nr. 190 din 13 mai 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.I., perioada arestării preventive de la 6 septembrie 2002 până la 22 octombrie 2003.
Obligă pe recurenţii inculpaţi şi recurenta parte civilă să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4672/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4681/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
