CSJ. Decizia nr. 4681/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4681/2003
Dosar nr. 4195/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 44 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Călăraşi, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B.M. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), parte vătămată Z.I.) şi la 9 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), (fapta comisă la data de 17 iulie 2002), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
În baza art. 69 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului de 480 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 224/1998 a Judecătoriei Olteniţa, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 9 ani, inculpatul B.M. urmând să execute 9 ani închisoare.
2. N.G.C. la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului B.M., a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 27 iulie 2002 la zi, a constatat că inculpatul N.G.C. se află în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa nr. 219/2002 a Judecătoriei Olteniţa, a confiscat de la inculpaţi suma de câte 200.000 lei şi i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut, în fapt, că, inculpaţii, împreună şi cu inculpatul D.M.,(condamnat în cauză) au sustras fier vechi de la S.C. A. S.A. Budeşti, în valoare de 12.514.000 lei şi fiind surprinşi de paznicul Şt.D., inculpatul B.M., pentru a asigura însuşirea bunurilor sustrase, l-a ameninţat cu un cuţit.
Instanţa a mai reţinut, că inculpaţii nu au comis nici un act de violenţă asupra paznicului T.M., cu ocazia furtului comis în noaptea de 11/12 aprilie 2002, astfel că i-a achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen., pentru care inculpaţii B.M. şi N.G.C. au fost trimişi în judecată, în baza art. 10 lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 483 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, s-a desfiinţat parţial sentinţa penală numai în ce-i priveşte pe inculpaţii B.M. şi N.G.C. şi rejudecând, în fond, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul B.M. la 6 ani închisoare (fapta din 11 aprilie 2002), iar în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi alin. (2) lit. a) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 9 ani închisoare (fapta din 17 iulie 2002) dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.
De asemenea, în baza art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi d), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul N.G.C. la 5 ani închisoare (pentru fapta din 11 aprilie 2002), din care a dedus perioada arestării de la 27 septembrie la 31 octombrie 2002, constatând că este arestat în altă cauză.
Totodată, tribunalul a respins apelurile declarate de inculpaţi.
Instanţa de apel a reţinut că cei doi inculpaţi în noaptea de 11 aprilie 2002, au sustras fier vechi cu o căruţă din incinta I.U.G. Budeşti, împrejurarea în care inculpatul B.M. a ameninţat cu cuţitul pe paznicul de serviciu Z.I., astfel, că greşit, instanţa de fond a reţinut încadrarea juridică în infracţiunea de furt, iar fapta comisă la 17 iulie 2002 de inculpatul B.M. a fost săvârşită împreună cu inculpatul minor N.D., astfel că s-a omis aplicarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., precum şi încadrarea juridică în raport de modificarea adusă prin Legea nr. 169/2002.
Împotriva deciziei penale sus-arătate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.M. şi N.G.C.
În recursul declarat de parchet s-a susţinut că s-a dat o încadrare juridică greşită faptei comise de inculpatul B.M. la data de 17 iulie 2002, în sensul că, la orele 2000, nu se lăsase întunericul şi deci nu era aplicabilă agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. şi totodată, folosind un cuţit pentru ameninţarea paznicului, deci a unei arme, erau aplicabile şi prevederile art. 211 alin. (2)1 lit. b) C. pen.; s-a mai susţinut că pedeapsa aplicată acestui inculpat nu a fost just individualizată, impunându-se majorarea ei în raport de împrejurările concrete în care a comis faptele şi starea de recidivă, temei de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen.
Inculpaţii au solicitat atât prin apărătorul lor, cât şi personal, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, întrucât nu au ameninţat pe paznici şi reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe, temeiuri de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Recursul declarat de parchet este fondat, iar recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea deciziei atacate şi a lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel, întemeindu-se pe probele administrate în cauză a reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Referitor la fapta comisă de inculpatul B.M., în ziua de 17 iulie 2002, fără temei s-a reţinut că ar fi fost comisă în timpul nopţii, din probele administrate şi necontestate, rezultând că la ora 2000, încă nu se lăsase întunericul, astfel că greşit s-au aplicat prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
De asemenea, prin ameninţarea paznicului Şt.D. cu un cuţit, care constituie o armă în înţelesul dat prin art. 151 alin. (2) C. pen., se impunea a se reţine şi agravanta prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. b) C. pen.
În consecinţă, sub aceste aspecte urmează a se admite recursul declarat de procuror, a se casa Decizia atacată şi a se dispune schimbarea încadrării juridice în sensul arătat şi potrivit dispozitivului de mai jos.
În raport de valoarea bunurilor sustrase şi a prejudiciului recuperat se apreciază că nu se impune majorarea pedepselor, astfel cum s-a solicitat în recursul procurorului.
Susţinerea inculpaţilor că nu au ameninţat pe paznicii Z.I. şi, respectiv, Şt.D. şi deci greşit s-a reţinut încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie, nu sunt întemeiate.
În declaraţiile date, cele două părţi vătămate au declarat, atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţă, că au fost ameninţaţi cu un cuţit de inculpatul B.M. şi astfel şi-au asigurat păstrarea bunurilor sustrase de cele două părţi civile.
Declaraţiile lor se coroborează cu declaraţiile martorului S.M., şeful serviciului mecanizare a S.C. A. S.A. Budeşti, care a observat că inculpatul avea în mână un cuţit cu care îl ameninţa pe paznic, cuţit ce a fost predat organului de poliţie (cu o lamă de 30 cm).
Prin urmare, corect s-a reţinut încadrarea juridică în infracţiunea de tâlhărie, bunurile fiind sustrase prin ameninţarea celor doi paznici.
Referitor la pedepse, acestea nu se impun a fi modificate, pentru considerentele expuse cu ocazia examinării recursului declarat de procuror, astfel că, recursurile declarate de inculpaţi urmează a fi respinse.
Din pedeapsa aplicată inculpatului B.M. se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 483 din 29 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la încadrarea juridică, dată faptei comise de inculpatul B.M. la data de 17 iulie 2002.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a) şi b) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2)1 lit. a) şi b) cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 75 lit. c) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 9 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., perioada arestării preventive de la 27 iulie 2002 până la 22 octombrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii B.M. şi N.G. împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Constată că inculpatul N.G. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4677/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4682/2003. Penal → |
|---|
