CSJ. Decizia nr. 470/2003. Penal. Extradare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.470Dosar nr.246/2003
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursurile declarate de cetăţenii M.V.şi M.D. împotriva sentinţei nr.2 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Recurenţii au fost prezenţi în stare de arest, asistaţi de apărătorul din oficiu, avocat C.N.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul, având cuvântul, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii şi respingerea cererii de extrădare deoarece nu s-a făcut dovada că recurenţii au comis infracţiuni, ei fiind arestaţi doar pe baza unor suspiciuni.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate, ca nefondate.
În ultimul cuvânt, pe rând recurenţii au declarat că sunt de acord cu concluziile apărătorului lor.
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.2/P din 14 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanţa, Secţia penală, în baza art.37 (4) din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, a admis cererea de extrădare formulată de Autorităţile judiciare din Elveţia, ca întemeiată şi, în consecinţă a dispus extrădarea cetăţenilor din Republica Moldova:
M.V. şi M.D., şi a menţinut, în continuare, măsura arestării preventive luată faţă de aceştia, în vederea predării lor autorităţilor elveţien.
Onorariul traducător în sumă de 350.000 lei s-a dispus a fi plătit din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Autorităţile competente din Elveţia, prin intermediul Ambasadei Elveţiei din Bucureşti, au formulat Ministerului Justiţiei din România, cerere de extrădare a cetăţenilor M.V.şi M.D. în baza Convenţiei Europene de Extrădare semnată la Paris la 13 decembrie 1957, cu motivarea că împotriva acestora, au fost emise mandate de arestare în dosarul nr.INC.2002.9296/GR/MT de către Procurorul Public în numele Republicii SS Cantonului Tessin, pentru acuzaţia de acte infracţionale pregătitoare de asasinat şi organizaţie criminală, prevăzute de art.260 bis cps şi art.260 ter CPS.
În mandatele de arestare s-a menţionat că cetăţenii M.V.şi M.D., în localităţi neprecizate din Germania, România şi Moldova, în anul 2002, împreună cu alţi complici, au luat parte, conform unui plan pus la cale de O.K.I. şi recompensaţi cu bani de către acesta din urmă, ca membrii ai unei organizaţii criminale, având ca scop comiterea de acte de violenţă criminală, şi atragerea unui profit din acestea, la planul criminal finalizat cu omuciderea a trei gardieni de frontieră elveţieni pe care Opriş dorea să se răzbune. Asasinatul s-a concretizat în final, printr-un caz, LA PONTE CAPRIASCA pe 3 decembrie 2002, în ceea ce o priveşte pe B.L., soţia unuia dintre gardienii din frontieră, vizaţi de O.K.I. crimă făptuită de acesta din urmă şi de unul din complici a cărui identitate nu se cunoaşte încă.
La cererea autorităţilor competente din Elveţia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a dispus în baza art.33 din Legea nr.296/2001 arestarea provizorie a celor 2 cetăţeni moldoveni, măsură menţinută de către Curtea de Apel Constanţa, prin încheierea nr.30/P din 17 decembrie 2002, rămasă definitivă conform deciziei penale nr.5699 din 24 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În vederea soluţionării cererii, Curtea de Apel Constanţa a reţinut că, în speţă, sunt îndeplinite dispoziţiile art.2 privind preeminenţadreptului internaţional, art.4 privind persoanele supuse extrădării, art.8 privind dubla incriminare, art.12 privind gravitatea pedepsei, art.18 privind asigurarea garanţiilor fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare de către statul solicitant, din Legea nr.296/2001, privind extrădarea.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, au declarat recurs numiţii M.V.şi M.D. solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, respingerea cererii de extrădare întrucât nu s-a făcut dovada că sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de care sunt acuzaţi.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Potrivit art.37 (1) lit.c din Legea nr.296/2001 instanţele române sunt competente să constate doar dacă sunt sau nu întrunite condiţiile extrădării, dispoziţii care au fost îndeplinite, întocmai, de către Curtea de Apel Constanţa.
Pe de altă parte, instanţele române nu sunt competente, potrivit art.37 (2), din aceeaşi lege, să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării.
În raport de cele expuse, cererea de respingere a extrădăriiformulată de recurenţinu poate fi primită, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de cetăţenii M.V.şi M.D. împotriva sentinţei nr.2 din 14 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondate.
Menţine măsura arestării.
Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4707/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
