CSJ. Decizia nr. 4717/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4717/2003
Dosar nr.4161/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 din 26 iunie 2003, Tribunalul Călăraşi a condamnat pe inculpatul I.G.L. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă prevenţia acestuia, respectiv perioada de la 24 mai 2003, la zi;
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul produs acesteia fiind acoperit prin restituirea bunului sustras.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt.
La data de 23 mai 2003, în jurul orei 16,30, inculpatul I.G.L., aflat pe B-dul N. Titulescu din municipiul Călăraşi, în preajma Liceului Agricol, a observat mergând pe stradă două minore, una din ele purtând la gât un lanţ de aur.
Inculpatul a luat hotărârea de a sustrage bijuteria, scop în care s-a apropiat în fugă de cele două fete, a prins-o pe partea vătămată cu mâna de braţ, iar cu cealaltă i-a smuls lanţul de la gât, rupându-i-l.
Având bunul sustras asupra sa, inculpatul a luat-o la fugă printre blocuri spre zona Vultur şi după ce s-a asigurat că nu este urmărit, a luat din staţia taxi de la 5 Călăraşi o maşină cu care s-a deplasat la un magazin de bijuterii pe str. Ştirbei Vodă, unde nu a reuşit însă să îl valorifice. După aceea inculpatul a mers la bijuteria SC B. amplasată pe B-dul Cuza Vodă, unde a amanetat lanţul contra sumei de 1.450.000 lei.
Ulterior, inculpatul I.G.L. a cheltuit toţi banii obţinuţi, din valorificarea bijuteriei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpatul I.G.L.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi a criticat hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate şi a greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante.
În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei în raport de împrejurarea că era minor la data comiterii faptei, a recunoscut fapta şi a restituit lănţişorul părţii vătămate.
Prin Decizia penală nr. 478 din 26 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală nr. 72 din 26 iunie 2003 şi în fond, s-a înlăturat aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen. şi s-a dispus majorarea pedepsei de la 3 ani la 5 ani închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost computată prevenţia de la 24 mai 2003 la zi şi a fost prelungită durata arestării preventive pe 30 zile, de la 26 august 2003 la 29 septembrie 2003.
A fost obligat inculpatul la 900.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei, onorariul apărător oficiu, urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, iar modalitatea în care a acţionat acesta asupra victimei în vârstă de 13 ani, lipsită de posibilităţi de apărare, reflectă o anumită periculozitate a acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale, apreciindu-se că în mod nejustificat au fost reţinute în favoarea lui circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., iar pedepsele aplicate anterior nu şi-au atins scopul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), omisiunea aplicării prevederilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la suma de 1.450.000 lei obţinută de inculpat din vânzarea bunului sustras, sumă în raport de care nu există constituire de parte civilă.
În completarea motivelor scrise de recurs, procurorul a solicitat oral aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., pentru restul de pedeapsă de 106 zile închisoare din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila.
Recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just proporţionalizată în raport de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi se află la o vârstă tânără.
În consecinţă, se constată că pedeapsa de 5 ani închisoare se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate şi prevenţia generală, conform art. 52 C. pen.
Ca atare, primul motiv de recurs invocat de parchet se constată că nu este fondat şi urmează să fie respins.
În ce priveşte critica formulată referitoare la omisiunea instanţelor de a face aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen. şi a art. 118 lit. d) C. pen., se constată că este fondată.
Potrivit art. 61 C. pen., pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la îndeplinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.
Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea.
Verificând actele dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 pronunţată de Judecătoria Brăila, s-a dispus contopirea a patru pedepse a câte un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului, cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 399/2002, pronunţată de Judecătoria Slobozia, urmând ca, în final, să execute un an şi 6 luni închisoare, pedeapsă sporită la un an şi 8 luni închisoare.
Inculpatul a fost arestat la 23 august 2001 şi liberat condiţionat la 6 ianuarie 2003, având un rest de pedeapsă neexecutat de 106 zile.
Având în vedere că la numai 4 luni de la data liberării condiţionate a comis o altă faptă penală, cu un grad ridicat de pericol social, respectiv infracţiunea de tâlhărie, instanţele trebuiau să dispună revocarea liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.
Pe de altă parte, potrivit art. 118 lit. d) C. proc. pen., lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului şi contractului nr. 131 din 23 mai 2003 acesta a amanetat lănţişorul de aur sustras de la partea vătămată, obţinând suma de 1.450.000 lei, bani pe care i-a cheltuit în interes propriu.
Ulterior, bunul a fost ridicat de organele de cercetare penală şi restituit părţii vătămate.
Cum instanţa a luat act că în cauză nu există constituire de parte civilă, sens în care suma dobândită de inculpat şi nerestituită către SC B. SRL, trebuia să fie confiscată de la inculpat, în folosul statului, conform textului de lege sus-menţionat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti să fie admis.
Se va casa Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 72 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Călăraşi, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen. şi art. 61 C. pen.
Conform art. 61 C. pen., urmează să fie revocată liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsă cea mai grea de 5 ani închisoare.
Se va face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 118 lit. d) C. pen., se va dispune confiscarea sumei de 1.450.000 lei, prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2003, la 23 octombrie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 478 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul I.G.L.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 72 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Călăraşi, cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen. şi ale art. 61 C. pen.
Conform art. 61 C. pen., revocă liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 106 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de un an şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2608 din 4 noiembrie 2002 a Judecătoriei Brăila, rest ce se va contopi cu pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Inculpatul I.G.L. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea sumei de 1.450.000 lei, prin obligarea inculpatului la plata acestei sume către stat.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 mai 2003, la 23 octombrie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4713/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 472/2003. Penal → |
|---|
