CSJ. Decizia nr. 4713/2003. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4713/2003
Dosar nr.3111/2003
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 12 din 28 ianuarie 2003, Tribunalul Teleorman a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpatul C.M., din tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., în tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., coroborat cu art. 197 alin. (3) C. pen.
În baza art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) C. pen., coroborat cu art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat inculpatul C.M. la 5 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, conform art. 65 C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată prevenţia de la 31 iulie 2002, la 28 ianuarie 2003.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 29 iulie 2002, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a încercat să întreţină cu minora C.M., în vârstă de 14 ani, relaţii sexuale, ameninţând-o cu un cuţit şi agresând-o atunci când aceasta a încercat să ţipe şi să plângă pentru a fi lăsată în pace.
Inculpatul a prins-o de mână pe partea vătămată şi a încercat să o violeze, însă nu a reuşit datorită opoziţiei acesteia, care izbutind să scape din mâinile inculpatului, a fugit la locuinţa martorei P.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul C.M.
În apelul Parchetului s-a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică, iar pedeapsa aplicată inculpatului a fost greşit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
S-a motivat că instanţa trebuia să-l condamne pe inculpat şi pentru tentativă la infracţiunea de incest, iar pedeapsa aplicată nu asigură prevenţia generală şi nici cea specială.
În apelul său, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor, având în vedere circumstanţele sale personale.
Prin Decizia penală nr. 282 din 22 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
A desfiinţat parţial sentinţa penală nr. 12 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Teleorman şi în fond, a fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), de la 5 ani şi 6 luni închisoare la 10 ani închisoare.
În baza art. 20, raportat la art. 203 şi art. 204 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A fost respins apelul declarat de inculpat, ca nefondat.
A fost computată prevenţia inculpatului de la 31 iulie 2002 la 22 mai 2003.
A fost obligat inculpatul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu s-a dispus să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C.M., solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14, teza I C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând să fie respins.
Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa de control judiciar a evaluat în mod corect toate criteriile generale de individualizare a acesteia, astfel cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea şi împrejurările comiterii lor şi anume, inculpatul, tatăl părţii vătămate în vârstă de 14 ani, a pregătit săvârşirea infracţiunilor, în sensul că l-a trimis pe fiul său în vârstă de 12 ani, la pescuit, pe timp de noapte şi i-a cerut minorei, contrar obiceiului, să rămână să doarmă în adăpostul improvizat din curte, pentru a întreţine relaţii sexuale cu aceasta.
De asemenea, au mai fost avute în vedere şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care în calitate de părinte avea obligaţia să se ocupe de îngrijirea şi educaţia fiicei sale, nu se află la prima confruntare cu legea penală, fiind cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul desfăşurării procesului penal, nu a negat faptele, însă a declarat că datorită stării de ebrietate în care se afla, nu îşi mai aminteşte cele întâmplate.
Aşadar, pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului este de natură a realiza funcţiile şi scopul pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea acestuia, în vederea reinserţiei sale în comunitate şi prevenţia generală.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, referitor la aplicarea unei pedepse greşit individualizate, în raport cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului C.M., ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2002 la 23 octombrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 282 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 31 iulie 2002, la 23 octombrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4711/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4717/2003. Penal → |
|---|
