CSJ. Decizia nr. 4793/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4793/2003
Dosar nr. 2033/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 1110 din 26 noiembrie 2002, în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.M. zis „M.” la 5 ani închisoare, iar conform art. 181 alin. (1) din acelaşi cod la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 39 lit. a) şi a) art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus contopirea pedepselor în cea mai grea de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă, cu aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă detenţia de la 11 februarie 2002 la zi; s-a dispus confiscarea de la inculpat a lamei de cuţit şi cuţitului, aflate în Camera de corpuri delicte, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.807.580 lei, despăgubiri civile către spitalul „Dr. Bagdasar” Bucureşti, 50.000.000 lei daune morale părţii civile A.F. şi 20.000.000 lei, cu acelaşi titlu, părţii civile A.A.
Inculpatul a mai fost obligat, totodată, la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, că, în seara zilei de 10 februarie 2002, în faţa blocului, unde locuia inculpatul, se găseau mai mulţi locatari, printre care şi fratele său, B.N., aflat în stare de ebrietate şi care a avut o altercaţie cu câţiva colocatari, suferind leziuni uşoare.
În sprijinul acestuia a intervenit inculpatul, care a coborât din apartamentul său, înarmat cu două cuţite, dintre care unul fiind cu lama lungă şi lată, cu care a lovit în zona toracică pe A.F.P. şi a provocat o plagă tăiată mamei acestuia, A.A., fără să aibă cunoştinţă în legătură cu cei care i-ar fi lovit fratele.
Potrivit concluziilor cuprinse în Rapoartele de expertiză medico-legală efectuate de Institutul Naţional de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici”, A.A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor, posibil cuţit, iar pentru vindecare a necesitat îngrijiri medicale de circa 25 zile, iar A.F.P. a suferit leziuni traumatice, care au putut fi produse prin lovire cu corp dur tăietor-înţepător, posibil cuţit cu lungimea minimă a lamei de 20 cm şi lăţimea maximă a lamei de 5 cm şi pentru vindecare a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, viaţa nefiindu-i pusă în primejdie.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul prin care o consideră netemeinică şi nelegală.
Parchetul a considerat-o nelegală, deoarece instanţa nu l-a obligat pe inculpat la o pedeapsă complementară; cauza a fost judecată cu lipsă de procedură în ceea ce priveşte partea civilă Spitalul de urgenţă „Dr. Bagdasar” şi, în sfârşit, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de tentativă de omor este situată sub limita legală prevăzută de legiuitor.
De asemenea, sentinţa a fost considerată şi netemeinică, întrucât pedepsele sunt prea mici şi s-a apreciat că, faţă de modalitatea de comitere a infracţiunilor, se impunea aplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 116 C. pen.
La rândul său, inculpatul a criticat sentinţa tot pentru netemeinicie, în raport cu pedepsele aplicate, considerate prea aspre.
Prin Decizia nr. 114 din 4 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile, a desfiinţat parţial sentinţa şi prin reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pentru comiterea tentativei de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., şi la 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 116 C. pen., instanţa de control judiciar a interzis inculpatului prezenţa în Municipiul Bucureşti pe timp de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În termen legal, Decizia a fost atacată cu recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Bucureşti şi de către inculpat, care o critică pentru netemeinicie, parchetul apreciază greşită reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cu reducerea corespunzătoare a pedepselor, solicitând graţierea totală a pedepsei stabilite pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., conform Legii nr. 543/2002, în timp ce inculpatul consideră că faptele au primit o greşită încadrare juridică solicitând ca, prin admiterea recursului şi casarea hotărârilor, să se dispună, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptelor, în infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei că acestea sunt fondate, urmând a fi admise.
1. Curtea apreciază că, prin reţinerea în favoarea inculpatului B.M. a unor circumstanţe atenuante, instanţa de control judiciar nu a pronunţat o soluţie netemeinică, astfel cum se menţionează în recursul parchetului, deoarece înainte de comiterea acestor fapte, inculpatul a avut o conduită bună, a fost de acord cu dezdăunarea părţilor vătămate şi a regretat cele întâmplate în limitele puterii sale de înţelegere a evenimentelor la care nu a participat, dar i-au fost relatate de fratele său.
Aceste date, care rezultă din probatoriul dispus şi administrat, corespund împrejurărilor evidenţiate ca circumstanţe în favoarea inculpatului, potrivit dispoziţiilor art. 74 C. pen., corect aplicate de către curtea de apel.
2. Nefondat se dovedeşte şi motivul de recurs susţinut de către inculpat referitor la greşita încadrarea juridică a faptelor.
Infracţiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., presupune existenţa a două grupuri adverse între care se schimbă lovituri reciproce, acţiunile succedându-se în aşa fel, încât este greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoanele prinse în conflict, situaţie în care nu se poate preciza, de regulă, ce anume a făcut fiecare dintre participanţii la încăierare.
Or, în cauză, rezultă fără nici un dubiu că, nu au fost două grupuri adverse, care să se fi înfruntat prin aplicarea de lovituri „la întâmplare”, ci o acţiune singulară, clară de lovire de către inculpat mai întâi a lui A.F.P. în zona toracică posterioară, nepenetrantă şi apoi a mamei sale A.A., pe braţul şi plica cotului drept anterior.
3. Fondat se dovedeşte însă motivul de recurs referitor la neaplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543 din 1 octombrie 2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.
Sub acest aspect, Curtea va constata graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În consecinţă. secţia penală, a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul B.M., va casa hotărârile atacate şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 114 din 4 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 1110 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, referitoare la infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 din acelaşi cod.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente, după cum urmează:
- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru comiterea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.;
- 5 luni închisoare, aplicată pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 5 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 11 februarie 2002, la 28 octombrie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4787/2003. Penal. Art.217 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 4796/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
