CSJ. Decizia nr. 4786/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4786/2003
Dosar nr.2644/2003
Şedinţa publică din 27 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Medgidia, prin sentinţa penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, în baza art. 449 lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de contopire formulată de condamnatul A.V. şi a dispus descontopirea următoarelor pedepse:
- pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanţa, definitivă prin Decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, pentru fapte comise în perioada 1998 - 1999, în componentele sale, respectiv 7 ani şi 8 luni, 11 ani, 11 ani şi 10 ani închisoare, stabilite pentru săvârşirea a patru infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) C. pen.;
- pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3649 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin Decizia penală nr. 300 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Constanţa, pentru fapte comise în perioada anilor 1998 şi 1999, în componentele sale, respectiv două pedepse de câte 3 ani închisoare, stabilite pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208, raportat la art. 209, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea acestor pedepse cu cea de 6 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3454 din 24 noiembrie 2001 a Judecătoriei Medgidia, definitivă prin neapelare, urmând ca A.V. să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut că, în cursul anilor 1998 - 1999, condamnatul A.V. a săvârşit mai multe infracţiuni, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni.
Sentinţa penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia a rămas definitivă prin neapelare.
În baza art. 409 şi a art. 410 alin. (2) C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare pentru casarea acestei hotărâri ce a fost pronunţată cu încălcarea legii, deoarece instanţa a nesocotit dispoziţiile imperative ale art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni.
În acest sens, s-a arătat că toate faptele sancţionate prin hotărârile care au făcut obiectul contopirii, fiind comise în perioada 1998 - 1999, au fost săvârşite în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, cuprins între 16 noiembrie 1997 şi 15 mai 2000 al suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni, aplicată inculpatului A.V. prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, pronunţată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare.
Or, în această situaţie, instanţa trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente şi stabilirea unei rezultante, să dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia şi să dispună executarea ei alături de pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedepsele pronunţate pot fi modificate dacă, în faza executării acestora se constată, printre altele, existenţa concursului de infracţiuni.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 83 C. pen., dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Analizând sentinţa penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanţa, pronunţată în dosarul nr. 80/2000, definitivă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.V., prin Decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, se observă că, pe lângă pedepsele aplicate pentru cele patru infracţiuni de tâlhărie, instanţa a constatat că faptele deduse judecăţii, fiind comise în perioada 23 iulie – 23 august 1999, au fost săvârşite în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, cuprins între 16 noiembrie 1997 şi 15 mai 2000, al suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, pronunţată în dosarul nr. 2366/1997, definitivă prin neapelare.
Pentru acest motiv, instanţa a dispus revocarea acestei suspendări şi executarea pedepsei de un an şi 6 luni alături de pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată în cauză, în final, inculpatul urmând să execute 12 ani şi 6 luni închisoare.
În consecinţă, pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanţa şi cu care trebuia să opereze Judecătoria Medgidia, repunând în individualitatea lor elementele componente, atunci când s-a pronunţat asupra cererii de contopire, era de 12 ani şi 6 luni şi nu de 11 ani închisoare, cum greşit s-a apreciat prin sentinţa penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002, atacată.
Totodată, instanţa trebuia să constate şi că toate faptele sancţionate prin celelalte hotărâri care au făcut obiectul contopirii, fiind comise în perioada 1998 – 1999 şi în 31 august 1999, au fost, de asemenea, săvârşite în cursul termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni (16 noiembrie 1997 – 15 mai 2000), stabilit prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Astfel, instanţa constatând cele anterior menţionate, trebuia, conform art. 447 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile art. 83 C. pen., după contopirea pedepselor aplicate pentru infracţiuni concurente şi stabilirea unei rezultante, să dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia şi să dispună executarea ei alături de pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni.
Încălcând dispoziţiile legale menţionate, instanţa a pronunţat o hotărâre contrară legii, cu consecinţa stabilirii pentru condamnat a unei pedepse mai mici cu un an şi 6 luni închisoare.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite în cauză cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa sentinţa penală nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia, cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum şi la pedeapsa de executat.
Va face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi va dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia şi executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 12 ani şi 6 luni închisoare.
Va menţine restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Va deduce din pedeapsă, perioada executată, începând cu data încarcerării, 21 septembrie 1999, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2648 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei Medgidia, privind pe inculpatul A.V.
Casează sentinţa penală atacată, cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia, precum şi la pedeapsa de executat.
În baza art. 83 C. pen., dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 3914 din 5 noiembrie 1997 a Judecătoriei Medgidia şi executarea ei alături de pedeapsa de 11 ani închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 349 din 25 mai 2000 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 319 din 11 octombrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, în final, inculpatul urmând să execute 12 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârii.
Deduce din pedeapsă, perioada executată începând cu încarcerarea din data de 21 septembrie 1999 la 27 octombrie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4787/2003. Penal. Art.217 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
