CSJ. Decizia nr. 4796/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4796/2003
Dosar nr.3208/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 73 din 24 martie 2003, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpatul N.S. la 13 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b), b1) şi alin. (3) C. pen., aşa cum a fost modificat prin OG nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de incest, prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei cea mai grea, de 13 ani închisoare sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute 14 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că partea vătămată N.L.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
După data de 13 decembrie 2002 când inculpatul a revenit în ţară singur după ce fusese în Italia împreună cu soţia sa, el locuind cu copii săi minori, N.L.O., de 14 ani şi N.O.I., de 15 ani, a început să consume, frecvent, băuturi alcoolice.
În acest context, inculpatul, în perioada decembrie 2002 – ianuarie 2003, ameninţându-şi fiica şi constrângând-o moral, a întreţinut cu ea şapte raporturi sexuale, parte din acestea având loc într-o cameră unde erau amplasate două paturi, în unul dormind fiul său care, în momentele respective, se prefăcea că este adormit.
În luna ianuarie 2003, mama inculpatului, sesizând că nepoata sa este abătută şi bănuind care ar fi cauza unei asemenea stări, privind pe fereastra camerei unde se aflau fiul şi nepoata, a văzut că inculpatul o îmbrăţişa, fata încercând să scape.
Ca atare, N.M. i-a relatat despre bănuielile sale unei vecine, I.D. care, imediat, a telefonat soţiei inculpatului, aflată în Italia. La rândul său, aceasta a vorbit cu minora şi, ulterior, a anunţat organele în drept.
Certificatul medico – legal întocmit la data de 12 februarie 2003 de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Alba, a înscris că N.L.O. a prezentat deflorare veche, ce depăşea 14 zile în timp.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia aplicată, considerată a fi fost individualizată prin neluarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana sa.
Curtea de Apel Alba – Iulia, prin Decizia penală nr. 215 din 24 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, motivele invocate fiind greşita încadrare juridică a faptelor şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
Pentru existenţa infracţiunii unice, continuate, este necesar ca toate acţiunile care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, să fi fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii, deci, trebuie să se stabilească ca, în momentul luării hotărârii, făptuitorul şi-a reprezentat activitatea infracţională pe care urma să o desfăşoare ulterior, în ansamblul său, cel puţin în liniile ei generale.
În cauză, faptele de viol şi de incest fiind săvârşite prin aceeaşi modalitate, în aceleaşi locuri şi la intervale de timp mici, în dauna aceleiaşi parte vătămată, se reţine că inculpatul a avut, de la început, reprezentarea concretă şi de ansamblu a activităţii sale infracţionale, acţionând pe baza aceleiaşi hotărâri pusă în practică când s-a ivit prilejul să comită fapte de viol şi de incest, fiind deci aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), referitoare la infracţiunea continuată.
Împrejurarea că intervalul de timp dintre unele acţiuni de viol şi de incest a fost mai lung decât în alte cazuri (ele întinzându-se, ca perioadă calendaristică, între decembrie 2002 – ianuarie 2003), nu este de natură a se reţine că inculpatul a renunţat la un moment dat, la realizarea hotărârii luate iniţial şi a scinda activitatea infracţională în mai multe infracţiuni de viol şi de incest autonome, în concurs, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 33 C. pen., referitoare la concursul de infracţiuni.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, se reţine că orientându-se spre pedeapsa de executat, de 14 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., instanţa a considerat pericolul social grav al faptelor, ele fiind îndreptate împotriva fiicei naturale a inculpatului, minoră de 14 ani, împrejurările în care a acţionat inculpatul, respectiv în aceeaşi încăpere în care, adesea, se afla şi fiul lui, de asemenea minor, dar şi persoana inculpatului, acesta recunoscând săvârşirea faptelor şi prezentând, din punct de vedere psihiatric „tulburare organică a personalităţii pe fondul sindromului de dependenţă etanolică cu elemente comportamentale”.
Executarea pedepsei prin privare de libertate, se reţine că va fi de natură a realiza şi scopul ei aşa cum este prevăzut în art. 52 C. pen.: prevenţia generală şi specială.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.S. împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 24 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 11 februarie 2003, la 28 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4793/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 4798/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
