CSJ. Decizia nr. 4830/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4830/2003
Dosar nr. 4217/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 74 din 16 iulie 2003, Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul F.A.C.:
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani;
- în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicaţia art. 71 C. pen.
A fost menţinută măsura arestării preventive şi dedusă prevenţia de la 18 august 2003.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Primăria municipiului Zalău suma de 3.030.708 lei despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei şi părţii civile K.R., reprezentată prin curator M.E. suma de 25.000.000 lei, reprezentând daune morale.
S-a mai dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, în care a fost inclus şi onorariul pentru apărătorul din oficiu, care a fost avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost prelungită arestarea preventivă a inculpatului, până la 15 august 2003.
Instanţa a reţinut, în fapt, că victima K.R. în vârstă de 67 ani, a locuit împreună cu fiica sa K.R., în vârstă de 35 ani, într-o garsonieră din municipiul Zalău.
În ziua de 20 decembrie 2002, victima a ajuns pe raza localităţii Crişeni, cu intenţia de a-şi continua drumul spre localitatea Vervehia.
În jurul orelor 22,30, victima a intrat în barul din Crişeni, în care se aflau şi inculpatul F.A.C., cu prietenii lui C.I. şi B.C.
Inculpatul a servit-o pe victimă cu un pahar cu bere şi după circa 15 min. aceasta a părăsit barul, fiind chiar ajutată de inculpat pentru a-şi ridica bagajele şi să se orienteze pe drumul spre gară.
La circa 10 minute inculpatul şi prietenii săi au plecat spre locuinţele lor. Ajuns în curtea locuinţei sale, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a hotărât să meargă la bufetul din gară să mai consume o bere şi, în drum, pe o punte, a reîntâlnit-o pe victima K.R.
Intenţionând să întreţină raporturi sexuale cu aceasta, inculpatul a condus-o forţat spre un teren arat din apropiere, pe drum lovind-o pentru a nu mai striga şi a-i adresa injurii.
Trântind-o la pământ, inculpatul a dezbrăcat-o, continuând să o lovească cu palmele şi să o imobilizeze cu picioarele. La ţipetele de durere ale victimei în momentul încercării penetrării, victima având o tumoare malignă în zona organelor genitale, inculpatul a intensificat loviturile, aplicându-le până ce aceasta nu a mai putut striga. Înainte de a pleca, inculpatul a călcat-o pe victimă în picioare pe piept şi a lăsat-o dezbrăcată şi întinsă pe pământul îngheţat şi acoperit cu zăpadă, gemând.
A doua zi victima a fost găsită decedată, în locul în care a fost abandonată de inculpat.
Din raportul de constatare medico-legală, autopsie al L.M.L. Sălaj, rezultă că moartea susnumitei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecinţa fracturilor costale multiple.
Victima prezintă numeroase alte leziuni traumatice la nivelul extremităţii cefalice, prin loviri active repetate cu corpuri dure (pumni, picioare), la nivelul membrelor superioare şi inferioare, în zona toracelui, existând legătură de cauzalitate între deces şi fracturile costale multiple.
Deşi în cursul urmăririi penale a recunoscut faptele, aşa cum au fost descrise, în faţa instanţei inculpatul şi-a modificat poziţia, admiţând doar că a împins-o pe victimă, lângă punte, aceasta căzând şi lăsând-o în acel loc, care este diferit, la distanţă de circa 30 m. de cel în care a fost găsită decedată a doua zi.
Instanţa a înlăturat aceste din urmă susţineri ale inculpatului, necoroborându-se cu alte mijloace de probă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, care este insuficientă şi, al soluţionării laturii civile, impunându-se majorarea cuantumului sumei cu titlu de daune morale la 50.000.000 lei, cât a solicitat prin curator partea civilă, precum şi inculpatul F.A.C., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., înlăturarea obligării la despăgubiri cu titlu de daune morale, întrucât partea civilă se manifesta violent pe fondul afecţiunilor psihice, faţă de victimă şi astfel nu resimte, afectiv, moartea mamei sale.
Inculpatul a mai solicitat să se constate că probele nu susţin nici vinovăţia pentru tentativa la viol, neexistând fapta imputată.
Prin Decizia penală nr. 189 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul parchetului, desfiinţând hotărârea atacată şi, rejudecând, a majorat pedeapsa pentru infracţiunea de omor la 14 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
Aplicând dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în total 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
A fost majorat cuantumul daunelor morale la suma de 50.000.000 lei, obligându-l pe inculpat la această sumă către partea civilă K.R., reprezentată de curator.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a constatat că, în raport de natura, dispunerea, numărul şi gravitatea leziunilor, evidenţiate prin Raportul medico-legal, pe corpul victimei, precum şi obiectele dure (pumni şi picioare) folosite în agresiune, este evidentă cel puţin intenţia imediată a inculpatului în producerea morţii celei agresate.
În privinţa infracţiunii de tentativă de viol, s-a relevat că fapta este dovedită atât prin constatările medico-legale referitoare la starea sângerândă a formaţiunii tumerale la nivelul labiei vulvei, cât şi prin declaraţiile inculpatului din cursul urmăririi penale.
În raport de modalitatea concretă de comitere a infracţiunii de omor, s-a apreciat că pedeapsa stabilită de instanţa de fond, nu reflectă gradul ridicat de pericol social concret al infracţiunii, iar în soluţionarea laturii civile, aceeaşi hotărâre este deficitară, impunându-se majorarea cuantumului daunelor morale în considerarea privării părţii civile, cu întârziere uşoară în dezvoltarea mintală, de supraveghere şi îngrijire în familie.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs, solicitând în scris trimiterea cauzei spre rejudecare, după casare, la instanţa de fond care nu a admis proba cu 2 martori, pentru a dovedi fragilitatea constituţiei fizice a victimei şi faptul că aceasta se afla în relaţii tensionate cu partea civilă, fiică, nejustificându-se acordarea daunelor morale.
Inculpatul a mai solicitat, în scris şi oral, o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia.
Verificând hotărârea atacată, pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Situaţia de fapt este temeinic stabilită şi vinovăţia inculpatului dovedită prin mijloacele de probă legal şi complet administrate.
Raportul medico-legal de autopsie enumera nu mai puţin de 45 leziuni traumatice constatate pe corpul victimei, între care cele constând în fracturile coastelor C 2- 10, se află în legătură directă de cauzalitate cu decesul.
Majoritatea leziunilor au fost produse prin lovirea cu corp dur (pumni, picioare), ori comprimare între două planuri dure sau cu mâna şi degetele.
În cadrul procedurii de reconstituire în parte a condiţiilor şi împrejurărilor comiterii faptelor, inculpatul a refăcut traseul urmat cu victima, până la locul în care aceasta a fost găsită decedată.
Susţinerea inculpatului, în sensul că nu a cunoscut fragilitatea sistemului osos al victimei, negând, astfel că nu a urmărit şi nici nu a acceptat posibilitatea decesului victimei, urmare loviturilor pe care i le-a aplicat, este lipsită de substanţă şi contrazisă de realitate.
Însuşi inculpatul recunoaşte, la urmărirea penală şi în cursul judecăţii, că el a fost cel care a ajutat-o pe victimă, în bar, să-şi ridice bagajele, compuse din două sacoşe, după ce a servit-o cu un pahar cu bere şi a discutat cu aceasta.
Starea fizică a victimei, în vârstă de 67 ani, i-a fost cunoscută, iar modul în care a maltratat-o, aşa cum se constată medico-legal, înlătură orice îndoială în privinţa formei de vinovăţie a inculpatului, respectiv intenţia.
Pedeapsa stabilită de instanţa de apel pentru infracţiunea de omor, precum şi sporul de un an închisoare urmare evaluării şi a pericolului social al pluralităţii de infracţiuni, sunt temeinice şi judicios motivate, nefiind justificată cererea de reducere a pedepsei.
În sfârşit, latura civilă a fost corect soluţionată, aprecierea făcută de instanţă asupra cuantumului daunelor morale întemeindu-se pe criterii raţionale şi fiind în spiritul legii.
Faţă de cele ce preced şi întrucât nici din examinarea din oficiu nu se constată existenţa vreunui caz de casare a hotărârii atacate, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul F.A.C., împotriva deciziei penale nr. 189 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 18 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4829/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4831/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
