CSJ. Decizia nr. 4826/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4826/2003
Dosar nr.3177/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 156 din 20 februarie 2003, Tribunalul Iaşi i-a condamnat pe inculpaţii:
- P.G.,
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 12 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani, instanţa înlăturând art. 176 lit. c) C. pen.;
- în baza art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), d), e) şi h) C. pen. şi cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b), art. 33 lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
- I.C.,
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., la 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
- art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., anterior modificării prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi cu art. 33 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a făcut aplicaţia art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpaţilor, dedusă prevenţia de la 11 ianuarie 2003 şi prelungită durata arestării de la 28 martie 2003.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente I.C. şi E., să plătească Spitalului Clinic nr. 3 Iaşi, suma de 26.317.279 lei cheltuieli spitalizare, iar părţii civile H.L. suma de 100 milioane lei daune materiale şi 200 milioane lei daune morale.
A fost respinsă cererea părţii civile H.L. de obligare a inculpaţilor la plata unei prestaţii periodice.
A fost instituit sechestrul asigurator asupra imobilului apartament aparţinând părţilor responsabile civilmente.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente să plătească părţii civile H.L. 3.000.000 lei cheltuieli de judecată şi cheltuieli judiciare în sumă de 1.500.000 lei, către stat, în care au fost incluse onorariile pentru apărătorii din oficiu, ce au fost avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 6 ianuarie 2002, după ce au consumat alcool într-un bar din com. Ruginoasa, jud. Iaşi, inculpaţii P.G. şi I.C. au hotărât să-l agreseze pe numitul U.M., cu care aveau un conflict mai vechi, în care scop s-au înarmat cu bâte şi au plecat spre discoteca din aceeaşi localitate.
Negăsindu-l pe cel căutat, inculpaţii s-au îndreptat spre propriile domicilii.
Pe drum, inculpaţii au observat-o pe partea vătămată H.L. şi, fără nici un motiv, inculpatul P.G. i-a aplicat, pe la spate, o lovitură cu bâta în zona capului, doborând-o la pământ. În această poziţie partea vătămată a fost lovită în continuare de către inculpatul P.G., precum şi de către inculpatul I.C., folosind şi acesta din urmă o bâtă.
Fiind văzuţi de martorul C.A.A., care se deplasa spre casă, inculpaţii au fugit şi s-au ascuns pe o uliţă din apropiere.
Martorul sus-numit nu a acordat vreun ajutor părţii vătămate, depărtându-se.
Partea vătămată s-a ridicat şi s-a îndreptat spre locuinţa bunicului ei, însă, a fost urmărită şi ajunsă de inculpaţi, care i-au aplicat din nou lovituri cu bâtele peste cap, aducând-o în stare de inconştienţă. În aceste împrejurări, la propunerea inculpatului P.G., inculpatul I.C. i-a sustras părţii vătămate din buzunar portofelul, care conţinea actele de identitate, cartele telefonice şi suma de 1000 lei.
Portofelul a fost dus de inculpatul I.C. la domiciliul său, de unde a fost ulterior ridicat de organul de poliţie.
Din concluziile Raportului medico-legal al S.M.L. Iaşi nr. 24 din 14 februarie 2002, rezultă că H.L. prezintă diagnosticul: traumatism cranio-facial complex cu hematom extradural acut frontal dr.; hidro-hematom subdural frontal dr.; fractură cominutivă sinusolă dr.; fractură complexă de etaj anterior al bazei craniului; epistaxis bilateral.
Leziunile necesită 35-40 zile îngrijiri medicale, iar lipsa de substanţă osoasă post-operatorie conferă o infirmitate fizică permanentă în proporţie de 15-20 %.
Leziunile au pus în pericol viaţa sus-numitului.
Inculpaţii şi-au recunoscut vinovăţia, inclusiv împrejurarea atacării părţii vătămate fără niciun motiv, aceasta neprovocându-i în vreun fel.
La încadrarea juridică instanţa a motivat înlăturarea dispoziţiilor art. 176 lit. c) C. pen., forma tentativei pentru inculpatul P.G. prin aceea că sentinţa penală nr. 539 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi, prin care acesta a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 8 ani închisoare, nu este definitivă, fiind atacată cu apel de către inculpat, în curs de soluţionare la Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva sentinţei penale pronunţate în prezenta cauză au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţii P.G. şi I.C.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita schimbare a încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., înlăturând agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., deşi inculpatul a mai săvârşit o infracţiune de omor, nefiind condiţionată incidenţa acestei agravante de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru fapta anterioară.
Inculpaţii au solicitat reducerea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 219 din 12 iunie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi inculpaţi, desfiinţând în parte, în latura penală, hotărârea şi, rejudecând, după descontopirea pedepselor stabilite pentru fiecare inculpat:
- pentru inculpatul P.G., a înlăturat menţiunea schimbării încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
A menţinut pedeapsa principală de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
A redus pedeapsa de la 8 ani la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), înlăturând dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen.
A contopit pedepsele astfel stabilite, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
- pentru inculpatul I.C., a redus pedeapsa de 3 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), înlăturând dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) şi e) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii şi dedusă prevenţia de la 20 februarie 2003, la 12 iunie 2003, menţinând măsura arestării preventive a inculpaţilor.
Instanţa de control judiciar a considerat întemeiată critica parchetului privind greşita înlăturare a agravantei prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., în cazul inculpatului P.G., apreciind că nu necesar ca, pentru omorul săvârşit anterior, să existe o hotărâre definitivă de condamnare.
Apelurile inculpaţilor au fost admise pentru corectarea individualizării pedepselor pentru infracţiunea de tâlhărie, acestea fiind reduse.
Împotriva acestei decizii penale inculpatul P.G. a declarat recurs, solicitând, prin motivul depus în scris şi susţinut oral, reducerea pedepselor.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu, conform alin. (3) al textului de lege menţionat.
În baza art. 3857 alin. (1) C. proc. pen., vor fi extinse efectele recursului inculpatului P.G. şi cu privire la inculpatul I.C. pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi 17 C. proc. pen.
Situaţia de fapt în cauză a fost temeinic stabilită, corect reţinută şi este dovedită prin mijloacele de probă invocate în motivarea hotărârilor, administrate legal în cursul urmăririi penale şi în cel al judecăţii.
Încadrarea juridică dată faptelor, însă, de la cea făcută prin actul de sesizare a instanţei până la cea reţinută prin Decizia instanţei de apel, nu este legală, cu toate corecţiile care au intervenit în diferitele etape ale judecăţii.
În ce priveşte agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor, acest element circumstanţial poate fi reţinut numai atunci când pentru primul omor, consumat sau în forma tentativei a intervenit o hotărâre definitivă de condamnare, ori infractorul este judecat concomitent în aceeaşi cauză, pentru acest omor şi pentru cel săvârşit ulterior.
În prima ipoteză vinovăţia inculpatului pentru primul omor este stabilită prin hotărârea definitivă, iar în cea de a doua, instanţa este competentă să stabilească vinovăţia inculpatului pentru ambele infracţiuni, reţinând în caz afirmativ, agravanta prevăzută de art. 176 lit. c) C. pen., pentru cel de al doilea omor, cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 C. pen.
Atâta vreme cât o altă instanţă a pronunţat o hotărâre pentru primul omor, până la rămânerea definitivă a acesteia inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie.
În cauză, însă, deşi instanţa de apel a interpretat diferit condiţiile în care sunt încadrate dispoziţiile art. 176 lit. c) C. pen., întrucât la data pronunţării era definitivă sentinţa penală nr. 539 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Iaşi, urmare respingerii apelului inculpatului P.G. prin Decizia penală nr. 98 din 18 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, neatacată cu recurs, sunt complinite cerinţele acestui element circumstanţial, nefiind cazul casării deciziei din acest motiv.
Încadrarea juridică a infracţiunii de tâlhărie şi în dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), este greşită.
Această modalitate agravată a avut vreuna din urmările arătate în art. 182 C. pen., configurează infracţiunea complexă, alcătuită din infracţiunile de furt şi vătămare corporală gravă.
Concomitent însă, instanţele au reţinut că actele de violenţă, prin modalitatea exercitării lor şi starea de pericol creată pentru viaţa părţii vătămate, realizează şi conţinutul infracţiunii de omor în forma tentativei.
Cele două încadrări juridice se exclud întrucât forma vinovăţiei în săvârşirea actelor de violenţă la infracţiunea de omor este intenţia, iar la infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., este praeterintenţia.
De urmare, reţinând că legal au fost caracterizate actele de violenţă comise de inculpaţi ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, va fi înlăturată din încadrarea juridică pentru infracţiunea de tâlhărie, a agravantei prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen., în redactarea anterioară adoptării Legii nr. 169/2002, pentru ambii inculpaţi.
Instanţele au aplicat nelegal pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), inculpatului minor I.C.
Potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., pedepsele complementare nu se aplică minorului.
Prin hotărârile pronunţate în cauză, inculpatului I.C. i-au fost aplicate, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Casând hotărârile şi pentru acest motiv, va fi înlăturată pedeapsa complementară aplicată sus-numitului inculpat.
Referitor la critica formulată prin recursul inculpatului P.G. cu privire la individualizarea pedepselor, se constată că la stabilirea sancţiunilor s-a ţinut seama de criticile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faptele săvârşite având un ridicat grad de pericol social, generic şi concret, iar inculpatul mai fiind condamnat atât pentru omor, forma tentativei, cât şi pentru tâlhărie.
Schimbând încadrarea juridică pentru infracţiunea de tâlhărie se va proceda la o nouă individualizare a pedepselor pentru ambii inculpaţi.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului P.G. va fi admis, procedând corespunzător pentru înlăturarea greşelilor constatate.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor timpul arestării preventive de la 11 ianuarie 2002, la 29 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 219 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 156 din 20 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi, numai cu privire la soluţionarea laturii penale.
Extinde efectele recursului şi asupra inculpatului I.C.
Înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată fiecărui inculpat, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică pentru inculpatul P.G., din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13, art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea de 12 închisoare şi 7 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Înlătură pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani, aplicată inculpatului minor pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu art. 99 şi următoarele C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 11 ianuarie 2002, până la 29 octombrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.G., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4822/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4828/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
