CSJ. Decizia nr. 4822/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4822/2003
Dosar nr. 2973/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2002
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa penală nr. 35 din 14 februarie 2002, pronunţată în dosarul nr. 948/2001, în baza art. 175 lit. i) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe inculpatul P.M. la 20 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), l-a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.
Conform dispoziţiilor art. 53 pct. 2 lit. a), raportat la art. 65 alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la terminarea pedepsei integrale, inculpatul a fost lipsit de exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive, începând cu data de 27 iunie 2002 până la zi.
În baza dispoziţiilor art. 113 alin. (3) C. pen., raportat la art. 112 lit. a) C. pen., l-a obligat pe inculpatul P.M. la tratament medical, în condiţii de ambulator, prin reţeaua sanitară a Direcţiei Penitenciarelor, până la însănătoşire.
Conform dispoziţiilor art. 112 lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a bâtei tip base-ball, corp delict.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat faţă de partea civilă C.F. la plata sumei de 20.000.000 lei daune morale.
A respins celelalte pretenţii civile.
A luat act de faptul că părţile vătămate G.R., T.I., R.C., C.I. şi B.A. nu s-au constituit părţi civile.
A stabilit pe seama apărătorului din oficiu, desemnat pentru inculpat, conform art. 171, art. 189, şi art. 294 C. proc. pen., onorariul avocaţial în sumă de 250.000 lei, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În după-amiaza zilei de 25 iunie 2000, inculpatul P.M. a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul R.I. la barul T. din municipiul Reşiţa.
În jurul orei 18,00, inculpatul împreună cu R.I. au plecat spre Piaţa Reşiţa Sud, inculpatul gândindu-se că H.M., concubina sa, ar putea fi în piaţă.
Inculpatul a solicitat şi a primit o bâtă tip base-ball de la o persoană care vindea mere pe stradă, persoană pe care cei doi nu au recunoscut-o.
În apropierea barului SC A.I. SRL din apropierea Gării Reşiţa Sud, inculpatul a lovit fără motiv pe victima C.A. cu mâna în zona feţei. Acesta a fost tras de-o parte de martorul R.I., însă s-a desprins şi, cu bâta tip base-ball, a lovit victima în cap, în zona parietal stânga. Victima a căzut la pământ, iar inculpatul, fiind luat de R.I., a plecat spre Piaţa Reşiţa Sud.
Victima a fost transportată la Spitalul judeţean Timişoara, unde a decedat în aceeaşi zi.
Din raportul medico-legal nr. 354 din 27 iunie 200, rezultă că moartea a fost violentă şi s-a datorat dilacerării şi contuziilor cerebrale, hemoragiei ventriculare în cadrul unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi de bază de craniu cu hemoragie leptomeningee şi hematom epicranian. Fractura de bază şi de boltă craniană s-a produs prin lovire cu sau de corpuri dure.
Martorii aflaţi la faţa locului au confirmat starea de fapt expusă mai sus, însă inculpatul a declarat că nu-şi aminteşte nimic în legătură cu fapta, reţinând totuşi că anterior săvârşirii faptei a consumat băuturi alcoolice şi că tot timpul a fost împreună cu prietenul său, martorul R.I. şi că seara, ajungând acasă a vizionat meciul de fotbal România – Italia.
În drept, inculpatul P.M. a săvârşit o faptă ce constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
În continuare, înarmat cu aceeaşi bâtă de base-ball, inculpatul a lovit, la întâmplare cinci persoane, care treceau pe stradă, în acele momente. La două din acestea le-a produs leziuni: R.C. (8 zile de îngrijiri medicale) şi C.I. (8 zile de îngrijiri medicale), iar celelalte trei (B.A.V., T.I., G.R.) nu au necesitat îngrijiri medicale.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, motivând că se afla într-o avansată stare de ebrietate, încercând că susţină că posibil autor al acestor fapte a fost însoţitorul său R.I., variantă infirmată categoric de probele administrate.
În cauză au fost depuse două rapoarte de expertiză medico-legală: nr. 16/10353 din 27 noiembrie 2000 şi cel de-al doilea, administrat în faza cercetării judecătoreşti ambele constatând că inculpatul suferă de tulburare de personalitate de tip antisocial decompensată-nevrotic şi că poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P., cu respectarea indicaţiilor terapeutice.
Într-o altă cauză, inculpatul a mai fost expertizat din punct de vedere psihiatric, stabilindu-se că a avut discernământul mult diminuat în raport cu fapta pentru care era cercetat (nr. A-75din 16 februarie 2000 a Laboratorului de Medicină Legală Reşiţa).
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a solicitat înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), completarea încadrării juridice a faptei prin raportarea prevederilor art. 174 la art. 175 lit. i) C. pen. şi deducerea duratei reţinerii din data de 26 iunie 2002, de la care începe prevenţia.
Inculpatul, la rândul său, a solicitat casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă în vederea administrării tuturor probelor şi, în mod special, trimiterea celor două expertize cu concluzii contradictorii la Comisia Superioară Medico-Legală, în vederea avizării.
Verificând hotărârea, instanţa de apel a constatat că tribunalul, pe baza probelor administrate, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Expertiza medico-legală psihiatrică efectuată la nivelul I.M.L. Prof. dr. Mina Minovici nu conţine concluzii contradictorii în raport de primul raport de expertiză întocmit de Laboratorul de medicină legală Reşiţa, astfel că nu se impune avizul Comisiei Superioare Medico-Legale.
Cele trei motive invocate de parchet au fost admise în totalitate.
Prima instanţă a dispus în mod greşit condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 175 lit. i) C. pen., fără să reţină textul-cadru, adică art. 174 care se raportează la forma calificată a infracţiunii de omor, respectiv art. 175 C. pen.
Întrucât, de asemenea, prima instanţă nu a dedus şi timpul reţinerii din 26 iunie 2002, ci numai arestarea preventivă începând cu 27 iunie 2002, a fost admis şi acest motiv.
În fine, instanţa de fond a reţinut cinci infracţiuni prevăzute de art. 180 alin. (1) sau alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptele nefiind comise în formă continuată.
Prin Decizia penală nr. 263/ A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, au fost admise apelurile parchetului şi inculpatului P.M. şi, rejudecând cauza:
- a aplicat dispoziţiile art. 174 alături de art. 175 lit. i) C. pen.;
- a înlăturat aplicarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în cazul infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.;
- a dedus din pedeapsă reţinerea de 24 de ore din 26 iunie 2002.
A menţinut pedepsele aplicate şi pedeapsa rezultantă ca urmare a contopirii.
Inculpatul, nemulţumit de această hotărâre, a atacat-o cu recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
El a solicitat, în principal, achitarea, invocând prevederile art. 48 C. pen., motivând că nu a avut discernământ la momentul comiterii faptei, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în cea prevăzută şi pedepsită de art. 183 C. pen., întrucât nu a urmărit producerea decesului victimei şi nici nu a acceptat un asemenea rezultat.
Recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat pentru ambele motive.
În raport de actele medico-legal depuse la dosar: raport medico-legal psihiatric din 16 februarie 2000, raport de nouă expertiză medico-legală psihiatrică a I.M.L. Mina Minovici Bucureşti efectuată în cauza de faţă, în faza de urmărire penală şi raport de expertiză medico-legală a aceluiaşi institut concluzionează că inculpatul suferă de „tulburare de personalitate de tip polimorf predominant antisocială şi că are capacitate psihică de apreciere critică asupra faptelor de care este învinuit şi faţă de care are discernământul păstrat.”
În aceste condiţii, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 48 C. pen., inculpatul recurent având discernământ în raport de faptele comise.
Cel de-al doilea motiv invocat se referă la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Şi acest motiv va fi respins.
Probele administrate în cauză relevă fără dubiu că inculpatul a lovit victima cu o bâtă de base-ball, deci un obiect vulnerant idoneu producerii rezultatului letal, că lovitura a fost aplicată cu mare intensitate, în regiunea capului, deci într-o zonă anatomică vitală.
De altfel, lovitura a produs dilacerare şi contuzii cerebrale, hemoragie ventriculară ca urmare a acestui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi de bază de craniu cu hemoragie leptomeningee şi hematom epicranian.
În plus, victima a mai prezentat leziuni la nivelul ochilor care, ca şi leziunea majoră epicraniană care a provocat decesul, s-au produs prin lovire directă şi repetată cu corpuri dure.
În aceste condiţii nu se poate accepta ideea producerii unui rezultat praeterintenţionat, supravenit, acţiunea agresivă în sine şi obiectul vulnerant folosit, sunt elemente care relevă cu claritate intenţia directă a inculpatului de a ucide victima.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 263/ A din 26 iunie 2002 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 26 iunie 2000, la 12 noiembrie 2002.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2002.
| ← CSJ. Decizia nr. 4818/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4826/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
