CSJ. Decizia nr. 4835/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4835/2003
Dosar nr. 3174/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 85/ S din 14 februarie 2002, a Tribunalului Braşov, a fost condamnat inculpatul M.D. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a executării pedepsei de 5 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1097/1999 a Judecătoriei Braşov, contopind restul de pedeapsă rămas neexecutat de 651 de zile, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca, inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani închisoare sporită cu 6 luni, în total 8 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 17 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 99 şi art. 1000 alin. (2) C. civ., a fost obligat inculpatul M.D., în solidar cu coinculpaţii G.I. şi G.R.L., la plata sumei de 33.000.000 lei, despăgubiri civile către partea civilă F.G.
S-a constatat că partea vătămată M.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 193 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., a fost obligat în solidar cu coinculpaţii, la plata sumei de 3.000.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă F.G.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că la data de 15 septembrie 2002, inculpaţii, care plecaseră la cules de ciuperci, au ajuns la stâna unde ştiau că se află doar părţile vătămate şi au hotărât să sustragă diferite bunuri. Inculpatul M.D. a cerut părţii vătămate F.G. o cană cu apă, pe care i-a aruncat-o în faţă, după care, victima a fost lovită cu o bâtă în cap de G.I., cu pumnii şi cu muchia unui topor de către inculpatul M.D. şi din nou de către G.I., peste mâna stângă, când partea vătămată a încercat să se apere. Leziunile cauzate victimei au necesitat 45 – 50 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată a fost condusă apoi de către inculpatul M.D. într-o anexă a stânei şi ţinută acolo sub ameninţare. În acest timp, ceilalţi inculpaţi au pătruns în încăperea în care se afla partea vătămată M.A., inculpatul G.I. i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul peste faţă, după care împreună cu inculpatul G.R.L. a sustras 25 – 30 kg. de brânză şi o căciulă de blană de oaie.
Dintre bunurile sustrase doar toporul a fost restituit părţii civile F.G.
Inculpatul M.D. a avut o atitudine nesinceră.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost reţinute în baza materialului probator administrat în cauză: proces verbal de cercetare la faţa locului, certificat medico – legal, declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, proces verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile inculpaţilor, proces verbal de recunoaştere din grup, planşe foto, proces verbal de confruntare, proces verbal de reconstituire.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 156/ AP din 17 iunie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, desfiinţând hotărârea de fond sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului M.D.
Rejudecând în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare şi s-a majorat pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) şi b) C. pen., de la 8 ani închisoare la 9 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate a pedepsei de 5 ani şi 4 luni, aplicată prin sentinţa penală nr. 1097/1999 a Judecătoriei Braşov contopindu-se restul neexecutat, de 651 de zile cu pedeapsa de 9 ani şi 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni, în final, 10 ani închisoare.
S-a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei de fond.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus arestul preventiv la zi.
Apelurile inculpaţilor au fost respinse ca nefondate.
A fost obligat apelantul M.D. la plata sumei de 550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Apelantul inculpat M.D. a fost obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă F.G.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul M.D. şi partea civilă F.G.
Inculpatul M.D. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este întemeiat.
În procesul de individualizare a pedepsei, instanţa de apel a făcut o justă interpretare a criteriilor generale, prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficienţa cuvenită împrejurărilor legate de pericolul social concret al infracţiunii săvârşite (de către mai multe persoane împreună, printre care şi un infractor minor, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate de leziunile cauzate victimei), dar şi de persoana inculpatului M.D., care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal şi care, la vârsta de 28 de ani este recidivist, având numeroase condamnări, pentru săvârşirea de infracţiuni de furt calificat şi tâlhării.
Clemenţa de care s-a bucurat prin liberarea sa condiţionată din executarea ultimei condamnări a irosit-o, prin perseverarea în comiterea de fapte antisociale.
Pentru aceste motive, Curtea constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului M.D. şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, urmează să dispună respingerea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Perioada arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de la 17 septembrie 2002 la 29 octombrie 2003, în conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Cu privire la recursul declarat de partea civilă F.G., Curtea constată că acesta a fost retras la data de 29 octombrie 2003, urmând a lua act de voinţa manifestată de parte în acest sens, potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a II a şi art. 369 C. proc. pen.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.
Văzând dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.D., împotriva deciziei penale nr. 156 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 17 septembrie 2002, până la 29 octombrie 2003.
Ia act de retragerea recursului declarat de partea civilă F.G., împotriva deciziei penale sus-menţionată.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4833/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen.,. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4837/2003. Penal → |
|---|
