CSJ. Decizia nr. 4831/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4831/2003
Dosar nr. 4244/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 219 din 29 iulie 2003, Tribunalul Ialomiţa a dispus condamnarea inculpatei M.I. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 15 aprilie 2003, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit durata arestării preventive a inculpatei pentru 30 de zile, de la 3 august 2003, la 1 septembrie 2003.
A fost obligată inculpata, în temeiul dispoziţiile art. 191 C. proc. pen., la plata către stat a sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, urmând a fi avansaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, că în după amiaza zilei de 11 aprilie 2003, inculpata, pe fondul unei stări conflictuale preexistente cu toţi membrii familiei şi a consumului excesiv de alcool, a aplicat mai multe lovituri şi a sugrumat-o pe victima N.M., în vârstă de 82 de ani, aceasta decedând în noaptea de 12 aprilie 2003. Instanţa a reţinut, totodată, că inculpata, soţul acesteia şi cei doi fii rezultaţi din respectiva căsătorie, împreună cu bunica soţului inculpatei şi cu victima locuiau în aceeaşi casă, victima fiind creditor al obligaţiei de întreţinere asumată de către soţii M., prin contractul de vânzare cu clauză de întreţinere încheiat în anul 1997 (în schimbul întreţinerii aceştia dobândind dreptul proprietate asupra unui imobil). Din raportul de autopsie medico-legală nr. 567 din 17 iunie 2003, întocmit de Serviciul de medicină-legală Ialomiţa, rezultă că moartea victimei a fost violentă, fiind determinată de şocul traumatico-hemoragic, consecinţă a unui politraumatism soldat cu multiple fracturi de membre, costale, sternală, de os hioid şi hemotorax bilateral, leziunile putând fi produse prin loviri repetate cu şi de corpuri dure şi/sau comprimare.
Starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport de autopsie medico-legală, declaraţiile martorilor şi ale inculpatei, care nu a recunoscut săvârşirea infracţiunii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa, nefiind vinovată de săvârşirea faptei, şi, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte şi redozarea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 491/ A din 28 august 2003, a respins apelul ca nefondat. S-a dedus prevenţia de la 15 aprilie 2003 la zi şi s-a prelungit arestarea preventivă cu 30 de zile, de la 2 septembrie 2003, la 1 octombrie 2003.
A fost obligată apelanta la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpata, solicitând achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi în subsidiar, redozarea pedepsei, temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor dosarului rezultă că în cauză s-au reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatei, hotărârile anterior pronunţate fiind legale şi temeinice.
Inculpata se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de omor reţinute în sarcina sa, acţionând cu intenţia de a ucide, având în vedere intensitatea loviturilor aplicate victimei, vârsta acesteia şi zonele corporale afectate.
Inculpata a fost surprinsă de însuşi fiul său, M.P., în timp ce o agresa pe N.M. şi o ameninţa că o va sugruma, de altfel, victima a reuşit să-i comunice martorului că a fost bătută de inculpată în după-amiaza zilei de 11 aprilie 2003.
Aşa fiind, Curtea constată că instanţele de judecată au interpretat judicios materialul probator administrat în cauză şi au dat faptei săvârşite încadrarea juridică legală, neimpunându-se schimbarea acesteia. Faptul că victima, printre alte leziuni, a suferit şi fractura osului hioid demonstrează, fără putinţă de tăgadă, intenţia directă a inculpatei de a o ucide, prin sugrumare.
Sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatei M.I., Curtea constată că instanţele de judecată au respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi au dat eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare a pedepselor, având în vedere atât pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, cât şi modalitatea de comitere a faptei şi poziţia procesuală nesinceră a inculpatei.
Prin cuantumul său, pedeapsa stabilită corespunde cerinţelor art. 52 C. pen., constituind un mijloc de constrângere şi de reeducare cu privire la valorile sociale încălcate.
Pentru aceste considerente şi constatând din oficiu că în cauză nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 15 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.
Recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b), art. 38517 alin. (4) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata M.I., împotriva deciziei penale nr. 491 din 28 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 15 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurentă să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4830/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4832/2003. Penal → |
|---|
