CSJ. Decizia nr. 4832/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4832/2003
Dosar nr. 3237/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului penal de faţă:
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din 18 martie 2003 a Tribunalului Teleorman, în baza art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.F., la 5 ani închisoare şi pe inculpatul S.P., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-au interzis ambilor inculpaţi drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen., pe timpul executării pedepsei.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 11.534.853 lei, cu titlu de despăgubiri civile către S.N.I.F. S.A. Bucureşti, sucursala Alexandria.
A mai fost obligat inculpatul C.F. la plata sumei de 72.092.837 lei, către partea civilă S.N.I.F. S.A. Bucureşti, filiala Alexandria cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciul total fiind de 83.627.692 lei.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.F. suma de 4.485.000 lei, din care suma de 100.000 lei de la inculpatul S.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii sunt vecini şi locuiesc în comuna Măgura.
Într-o seară din luna august 2002, după ce se întunecase, cei doi de comun acord, au mers în câmp la marginea satului şi folosindu-se de un baros au rupt prin lovire un număr de 6 hidranţi, (prelungitori din fontă), parte componentă a sistemului de irigaţii Giurgiu.
Hidranţii respectivi au fost transportaţi în aceiaşi seară cu autoturismul aparţinând inculpatului C.F. la domiciliul acestuia.
La câteva zile, cei doi autori au mers din nou la sistemul de irigaţii menţionat şi procedând în acelaşi mod (efracţia hidranţilor cu barosul) şi-au însuşit pe nedrept încă 6 hidranţi, transportaţi şi depozitaţi în acelaşi loc, adică în curtea inculpatului C.F.
Ulterior, în lunile septembrie şi octombrie 2002, în mod repetat, tot pe timp de noapte, inculpatul C.F. şi-a însuşit prin efracţie din sistemul menţionat mai sus, un număr de alţi 75 hidranţi din fontă.
La 3 octombrie 2002, inculpatul a predat la SC D.C. SRL Alexandria, cantitatea de 3.350 kg. deşeuri din fier.
Transportul a fost efectuat cu autoturismul condus de şoferul B.V.
Din probele efectuate nu s-a putut stabili dacă la data respectivă au fost predaţi şi hidranţii din fontă.
După un scurt interval, la datele de 6 şi 28 noiembrie 2002, inculpaţii au vândut la aceiaşi societate, cantitatea totală de 2710 kg. deşeuri metalice, transportată cu autoduba condusă de martorul L.P.
Prin valorificarea hidranţilor a fost obţinută suma totală de 4.485.000 lei, din care suma de 100.000 lei a fost oferită inculpatului S.P.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman şi inculpatul C.F.
Prin motivele scrise, parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, cu privire la greşita aplicare a art. 118 lit. d) C. pen., iar inculpatul numai cu privire la individualizarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 331 din 18 iunie 2003, s-a admis apelul declarat de parchet, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa şi rejudecând cauza, în aceste limite, au fost înlăturate dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen., privind confiscarea.
S-a motivat soluţia prin aceea că, nu se impunea confiscarea sumei de 4.485.000 lei de la inculpat, atâta timp cât, partea civilă a fost despăgubită cu această sumă, caz în care, nu sunt incidente dispoziţiile art. 118 lit. d) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată s-a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), atât în privinţa cuantumului cât şi a modalităţii de executare.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs doar inculpatul C.F.
Recurentul inculpat nu a motivat în scris recursul declarat, dar oral a criticat hotărârile cu privire la individualizarea pedepsei, pe care a considerat-o mult prea mare.
Critica se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., dar recursul declarat de inculpat este nefondat.
Respectând dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi apreciind în aceiaşi măsură împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea, dar şi datele ce caracterizează pe inculpat, instanţa de fond a stabilit o pedeapsă de natură a realiza cerinţele legii.
Recurentului inculpat i s-a aplicat o pedeapsă aproape de limita minimă legală, în condiţiile în care a săvârşit o infracţiune continuată de furt calificat a unor componente ale sistemului de irigaţie, faptă pedepsită sever de legea în vigoare.
Modalitatea de concepere şi executare a faptei, numeroasele acte materiale ce compun activitatea infracţională, întinderea prejudiciului produs, precum şi împrejurarea că acest prejudiciu este neacoperit, constituie tot atâtea circumstanţe, care motivează pedeapsa aplicată, în cuantum şi modalitate de executare.
Împrejurarea că, recurentul inculpat este infractor primar a fost apreciată de instanţă la individualizarea pedepsei şi nu mai poate constitui un nou motiv, pentru justificarea coborârii pedepsei la limita minimă legală.
Pe cale de consecinţă, neexistând motive de casare a hotărârilor atacate nici în privinţa pedepsei şi nici sub alte aspecte, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată, detenţia preventivă la zi.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.F., împotriva deciziei penale nr. 331 din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 5 decembrie 2002, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4831/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4833/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen.,. Recurs → |
|---|
