CSJ. Decizia nr. 4842/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4842/2003
Dosar nr. 4318/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 196 din 18 iunie 2003, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul C.M.;
- în baza art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- în baza art. 9 din Legea nr. 87/1994 la 1 an închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 16 august 2002, la zi şi a fost menţinută măsura arestării preventive.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile 2.206.755.244 lei către SC A.T. SRL Cluj, 986.005.000 lei către C. SA Mureş, 854.242.410 lei către C.O.S.T., 374.614.085 lei către SC T.B. SRL Timişoara şi 97.205.110 lei către SC C. SA Cluj.
A mai fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat şi onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în cursul lunii noiembrie 2001 inculpatul C.M., împreună cu L.G.F. şi încă o persoană au convenit să iniţieze o afacere prin intermediul unei societăţi comerciale. De urmare, cei menţionaţi s-au deplasat în oraşul Adjud şi s-au înţeles cu numitul S.V., administrator al SC P.C. SRL Adjud, ca inculpatul să devină asociat la această societate, în care scop a fi fost emisă hotărârea din 29 noiembrie 2001.
Pe parcurs, aşa cum rezultă din actul constitutiv al societăţii, înregistrat la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Vrancea, la data de 9 ianuarie 2002, inculpatul a devenit administrator unic al societăţii.
Inculpatul nu a primit ştampila societăţii, sub motivul că a fost pierdută, iar la 28 ianuarie 2002 i-a remis numitului S.V. procura notarială nr. 254, prin care acesta din urmă era împuternicit să-i reprezinte interesele, putând semna extrase de cont, ordine de plată, C.E.C. - uri şi să ridice numerar din conturile societăţii.
În luna martie 2002 inculpatul C.M. împreună cu L.G.F. şi B.A. au ridicat de la B.C.R., un carnet cu file C.E.C., pe care inculpatul le-a semnat şi ştampilat.
Conform înţelegerii cu L.G.F., inculpatul urma să aibă o cotă parte din afaceri de 40% care, în fapt, consta din mărfurile obţinute de la diferite societăţi, în baza unei file C.E.C. fără acoperire.
Pentru materializarea înţelegerii, inculpatul C.M. împreună cu L.G.F. şi B.A., faţă de aceştia din urmă disjungându-se cauza în cursul urmăririi penale pentru imposibilitatea finalizării cercetării, s-au deplasat la mai multe societăţi comerciale din ţară, negociind şi semnând contracte comerciale după cum urmează:
- la data de 21 martie 2002, au cumpărat oţel brut în valoare de 854.942.410 lei de la C.O.S.T., emiţând pentru plată 3 file C.E.C.
Marfa a fost ridicată şi transportată cu autocamioanele la SC D.A.T. SRL Piteşti.
Fiind introduse la plată la B.C.R., filele C.E.C. au fost refuzate întrucât trăgătorul se afla în interdicţie bancară.
- la data de 24 martie 2002, L.A., cu împuternicire dată de inculpat, a încheiat un contract cu SC C. SA, în baza căruia SC P.C. SRL, a cumpărat 50 kg. erbicid în valoare de 986.005.440 lei, plata făcându-se cu filă C.E.C., care, introdusă la bancă, a fost refuzată pentru lipsă disponibil în cont.
- la data de 27 aprilie 2002 inculpatul C.M. a încheiat contract cu SC A.T. SRL, pentru preluarea cantităţii de 13,2 tone sulfat de cupru, în valoare totală de 527.999.287 lei.
Marfa a fost ridicată şi valorificată la persoane necunoscute.
Fila C.E.C. emisă pentru plată a fost refuzată pentru lipsă parţială de disponibil în cont şi pentru că a fost introdusă înainte de termen.
- la sfârşitul lunii aprilie 2002, inculpatul C.M. a convenit telefonic cu administratorul SC T.B. SRL, pentru cumpărare mobilă, astfel că marfa a fost expediată cu un mijloc de transport, însoţit de delegatul I.V., care s-a întâlnit cu inculpatul şi au semnat contractul, în valoare de 374.614.085 lei.
Mobila a fost depozitată la SC D. SRL şi vândută unor persoane.
Pentru plată inculpatul a emis două file C.E.C. care, însă, au fost refuzate de bancă deoarece trăgătorul se afla în interdicţie bancară.
- în luna aprilie 2002 inculpatul C.M. împreună cu L.G.F. au negociat cu SC C. SA, cumpărarea unor produse din porţelan. Marfa a fost expediată cu factura din 17 aprilie 2002, în valoare de 97.205.110 lei.
Pentru plată inculpatul C.M. a remis delegatului, furnizorului, B.D., suma de 2.000.000 lei iar pentru diferenţă a emis bilet la ordin, neonorat de bancă.
- cu adresa nr. 767 din 21 martie 2002, Garda Financiară, secţia Vrancea, a sesizat organul de urmărire penală pentru faptul că, deşi la data de 27 februarie 2002 inculpatul a fost invitat să prezinte actele contabile ale SC P.C. SRL, acesta nu s-a prezentat întrucât nu avea vreo evidenţă contabilă.
Prejudiciul totalizat urmare faptelor sus-arătate este în sumă de 2.838.766.332 lei.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu el este cel care a beneficiat de sumele încasate urmare vânzării mărfurilor, a fost înlăturată de instanţă, reţinându-se că inculpatul este cel care a emis filele C.E.C. şi a semnat facturile de achiziţionare.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 436 din 19 august 2003, Curtea de Apel Galaţi a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpat, solicitând, ca şi în precedenta cale de atac, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea recurată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., nu este fondat.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, în baza mijloacelor de probă legal şi complet administrate.
Au fost depuse la dosar actele constitutive ale societăţii inculpatului, care îi atestă calitatea de administrator, contractele de vânzare-cumpărare încheiate de inculpat şi complicii lui cu societăţile păgubite, filele C.E.C. cu menţiunile băncii referitoare la refuzul plăţilor, explicaţiile părţilor civile privind întinderea prejudiciilor şi au fost audiaţi martori, care cunosc împrejurării esenţiale în cauză.
Inculpatul, ascultat şi la instanţă, a recunoscut existenţa faptelor în materialitatea lor, precizând că personal a ridicat marfă doar de la SC A.T. SRL, iar în celelalte cazuri, marfa fiind ridicată de către ceilalţi participanţi.
Mijloacele de probă indică, însă, prezenţa inculpatului în săvârşirea tuturor actelor materiale imputate.
Pe de o parte, inculpatul este cel care a semnat toate filele C.E.C., pentru plata mărfurilor, cunoscând că nu dispune de sumele necesare în cont iar, pe de altă parte, aşa cum rezultă din declaraţia martorului D.R., acelaşi inculpat l-a solicitat să asigure depozitarea mobilei, procurată conform actelor dosarului, de la SC T.B. SRL şi pentru plata căreia, în sumă de 374.614.085 lei, a emis fila C.E.C. fără acoperire.
Participarea şi a altor persoane la săvârşirea infracţiunii nu diminuează răspunderea inculpatului, ci reprezintă o dovadă a pregătirii prealabile a activităţii infracţionale, în aşa fel încât într-un timp cât mai scurt să fie realizate cât mai multe acte de escrocherie, ceea ce s-a şi întâmplat, respectiv în doar două luni, martie şi aprilie 2002, fiind înşelate 4 societăţi comerciale din Târgovişte, Tg. Mureş, Cluj şi Timişoara.
În raport de amploarea activităţii infracţionale şi urmările acesteia, care evocă gradul ridicat de pericol social concret al faptelor, pedeapsa de 10 ani închisoare, care reprezintă minimul special prevăzut de lege, este rezultatul analizei temeinice a tuturor criteriilor de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Faţă de cele ce preced, cererea de reducere a pedepsei este neîntemeiată.
Examinând, însă, hotărârea atacată, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen.
Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002, pedeapsa de un an închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, este graţiată.
Fiind în favoarea inculpatului, acest caz de casare va fi luat în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen.
Cum în cauză la stabilirea şi aplicarea pedepsei rezultante nu s-a ţinut seama de pericolul social al pluralităţii de infracţiuni, distinct de cel propriu al fiecărei infracţiuni, constatarea graţierii pedepsei stabilite pentru una dintre infracţiuni, nu implică mai multe decât înlăturarea dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni, inculpatul urmând să execute pedeapsa negraţiată.
Pentru acest motiv, recursul inculpatului va fi admis şi casând hotărârile pronunţate în cauză, se va proceda conform dispozitivului.
În baza art. 38517 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce timpul arestării preventive de la 16 august 2002, la 29 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 436 din 19 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 196 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Vrancea, numai cu privire la incidenţa Legii nr. 543/2002.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) şi descontopeşte pedeapsa principală în pedepsele componente.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 87/1994, inculpatul urmând să execute numai pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 16 august 2002, la 29 octombrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4841/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4843/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
