CSJ. Decizia nr. 4840/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4840/2003
Dosar nr. 4230/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 119 din 28 mai 2003, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următorii C. pen., a fost condamnat inculpatul L.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitat acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen. şi de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Z.M.C., la plata sumei de 150.000.000 lei către partea civilă B.P. cu titlu de despăgubiri civile.
A constatat că L.B. nu are calitatea de parte responsabilă civilmente.
Au fost respinse pretenţiile civile formulate de Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi partea vătămată G.I.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 300.000 lei şi s-a dispus restituirea corpului delict către poliţia Sibiu, camera de corpuri delicte, conform art. 169 alin. (1) teza 2 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Partea vătămată G.I., studentă, a depus plângere penală pentru faptul că, în data de 26 ianuarie 2000, în jurul orelor 20,00, în timp ce se întorcea la căminul studenţesc a fost acostată de un tânăr, care i-a cerut poşeta în care avea bani şi actele iar pentru că l-a refuzat, acesta i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit, apoi i-au fost tăiate curelele poşetei iar agresorul a reuşit să fugă de la locul faptei. Leziunile produse i-au pus viaţa în primejdie.
S-a mai reţinut că, la 8 mai 2002, inculpatul a luat din faţa magazinului alimentar, situat în Municipiul Sibiu, o bicicletă proprietatea cetăţeanului canadian B.P.
Această bicicletă a fost vândută martorului C.D. cu suma de 300.000 lei. Pe bicicletă se aflau actele de identitate ale proprietarului, obiecte personale şi suma de bani în lei şi valută (dolari şi euro) în total 150.000.000 lei.
S-a reţinut în ce priveşte faptele ce se pretind a fi comise de inculpat în ziua de 21 ianuarie 2001, că probele nu sunt concludente în reţinerea vinovăţiei.
Împotriva hotărârii de mai sus, a declarat apel inculpatul, care a cerut reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 256 din 5 august 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondat apelul inculpatului, reţinând în motivare că, pedeapsa a fost stabilită cu respectarea legii.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul.
Recurentul inculpat a motivat în scris recursul declarat, dar oral a solicitat reducerea pedepsei.
Critica formulată de inculpat se încadrează în prevederile cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar recursul este fondat pentru alte motive cuprinse în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 20 C. proc. pen., motive care vor fi luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, hotărârile recurate sunt supuse casării datorită greşitei calificări juridice dată activităţii de furt calificat.
Este de necontestat, în raport de starea de fapt evidenţiată de probe şi reţinută de instanţe că, inculpatul a furat o bicicletă parcată în loc public, pe portbagajul căreia se aflau două genţi de voiaj în care se găseau obiecte de îmbrăcăminte, un aparat de filmat şi o borsetă în care partea civilă îşi ţinea actele de identitate, cărţile de credit, carnetul de conducere, cartea de asigurare medicală şi mai multe sume în lei şi valută.
Ori, în acest caz, furtul unei biciclete şi a sacoşelor de voiaj (aflate pe portbagaj) în care se aflau obiecte de îmbrăcăminte, aparat de filmat, dar şi acte de identitate nu justifică aplicarea agravantei cuprinsă în art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen., atâta timp cât nu s-a făcut dovada că, în momentul luării rezoluţiei delictuoase de a-şi însuşi bicicleta şi cele două sacoşe de voiaj, inculpatul a prevăzut că în acele bagaje s-ar putea afla acte de identitate şi că acesta a urmărit sau a acceptat posibilitatea sustragerii lor.
Mai mult, această poziţie subiectivă nu poate fi nici presupusă, deoarece în mod normal, actele de identitate se află asupra persoanei titulare.
Pe cale de consecinţă, prin admiterea recursului declarat de inculpat se vor casa hotărârile cu privire la încadrarea juridică a faptei, care potrivit art. 334 C. proc. pen., se va schimba în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), text în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În raport de noua calificare juridică a faptei, de data comiterii ei şi de persoana inculpatului în cauză se constată şi incidenţa Legii nr. 543/2002, potrivit căreia pedeapsa de 3 ani urmează a fi graţiată integral şi condiţionat.
Acesta este al doilea aspect sub care hotărârile urmează a fi casate prin admiterea recursului, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen.
În ce priveşte critica formulată de inculpat, vizând individualizarea pedepsei, se constată a fi nefondată; atât cuantumul cât şi modalitatea de executare au fost stabilite în considerarea dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.A., împotriva deciziei penale nr. 256 din 5 august 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează hotărârea pronunţată precum şi sentinţa penală nr. 119 din 28 mai 2003 a Tribunalului Sibiu, numai cu privire la încadrarea juridică şi incidenţa Legii nr. 543/2002.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii sus-menţionată.
Face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Constată că inculpatul a fost arestat în perioada 21 octombrie 2002, 30 septembrie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4839/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4802/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
