CSJ. Decizia nr. 4838/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4838/2003
Dosar nr. 4110/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 675 din 15 iulie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul M.N. în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare, sporită cu un an, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 19 martie 2003, la zi şi s-a dispus prelungirea arestării preventive, până la 15 august 2003.
Inculpatul a fost obligat la 4.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.V., constatând parţial acoperit prejudiciul faţă de partea vătămată B.M. şi luând act că părţile vătămate M.B., K.D. şi B.F. nu s-au constituit părţi civile.
S-a dispus confiscarea sumei de 6.900.000 lei de la inculpat, în baza art. 118 lit. d) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, în care a fost inclusă şi suma reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în perioada septembrie, noiembrie 2002 inculpatul M.N. a săvârşit 4 infracţiuni de tâlhărie, în următoarele împrejurări.
- La data de 4 septembrie 2002, în timp ce partea vătămată B.F. se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul i-a smuls de la gât lănţişorul din aur în valoare de 2.500.000 lei, după care a fugit;
- La data de 23 octombrie 2002, în timp ce partea vătămată K.D. se deplasa pe str. Mircea Vodă, inculpatul a acostat-o, întrebând-o unde se află restaurantul B. Profitând de momentul în care partea vătămată a întors capul pentru a-i arăta direcţia, inculpatul i-a smuls de la gât lănţişorul din aur şi a fugit;
- La data de 29 octombrie 2002, tot pe str. Mircea Vodă, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată B.V. şi în momentul în care aceasta a întors capul, pentru a-i arăta direcţia în care se află restaurantul M.D., i-a smuls lănţişorul din aur de la gât şi a fugit;
- La data de 12 noiembrie 2002, inculpatul a acostat-o pe str. Mircea Vodă pe parte vătămată M.B. plimbând un copil în cărucior.
Folosind ca şi în celelalte cazuri, pretextul informaţiei despre un restaurant, în momentul în care partea vătămată a întors capul pentru a-i arăta direcţia, inculpatul i-a smuls lanţul din aur de la gât şi a fugit.
În toate aceste cazuri inculpatul explică săvârşirea faptelor prin nevoia de a face rost de bani, pentru a-şi cumpăra droguri.
Asemenea, toate părţile vătămate l-au identificat pe inculpat, în cadrul procedurii de recunoaştere din grup.
Inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia, din cazierul său judiciar rezultă că a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 492/1999 a Tribunalului Bucureşti la 3 ani închisoare, tot pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 211 C. pen., fiind liberat condiţionat din executarea pedepsei la 23 ianuarie 2002.
Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a declarat apel, criticând-o pentru greşita individualizare a pedepsei, apreciată ca insuficientă pentru realizarea prevenirii săvârşirii de infracţiuni.
Prin Decizia penală nr. 449 din 20 august 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului, desfiinţând hotărârea atacată şi, rejudecând, a majorat pedepsele la câte 7 ani închisoare.
Făcând aplicaţia art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus executarea pedepsei de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, în final urmând să execute 8 ani închisoare cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei, inclusiv arestarea preventivă, care a fost prelungită până la 13 octombrie 2003 inclusiv.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a invocat netemeinicia acesteia sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând majorarea acesteia şi inculpatul, care a cerut reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că ambele recursuri privesc cazul de casare, arătat de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită prin mijloacele de probă legal administrate.
Încadrarea juridică este legală.
La stabilirea pedepselor instanţa de apel a ţinut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social generic al infracţiunilor, dar şi de cel concret, precum şi de persoana inculpatului, care a mai fost condamnat tot pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a ţinut seama, în egală măsură, de modalitatea faptică de săvârşire, respectiv, prin minime acte de violenţă asupra bunurilor, care, însă, s-au transmis asupra părţilor vătămate.
Pedepsele de câte 7 ani închisoare, pentru fiecare infracţiune sunt rezultatul unei temeinice individualizări, reflectând echilibrul ce trebuie să existe între funcţiile de constrângere şi reeducare ale sancţiunii.
Stabilind şi un spor de un an închisoare pentru concursul de infracţiuni, instanţa a avut în vedere şi pericolul social propriu al plurităţii de infracţiuni, astfel încât pedeapsa de 8 ani închisoare, de executat, este şi justificată şi necesară realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Pentru cele ce preced, nu se impune nici majorarea, nici reducerea pedepsei şi întrucât nu se constată din examinarea din oficiu existenţa vreunui caz de casare a hotărârii atacate, urmează ca recursurile parchetului şi inculpatului să fie respinse ca nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 martie 2003, la 29 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul M.N., împotriva deciziei penale nr. 449 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 martie 2003, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4837/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4839/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
