CSJ. Decizia nr. 4839/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4839/2003
Dosar nr. 4166/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul A.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 57 şi art. 71 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2003, la zi.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 18 iulie 2003 până la 16 august 2003.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., s-a admis acţiunea formulată de partea civilă D.I. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
S-a constatat că bunurile sustrase de inculpat de la partea civilă au fost restituite.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 80.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în care s-au inclus şi onorariile apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei şi 450.000 lei, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 1 februarie 2003, pe fondul consumului de alcool şi a preexistenţei unor relaţii de duşmănie între părţi, inculpatul A.V. a pătruns fără drept în curtea şi apoi în casa lui D.I., de unde a sustras o lanternă, un veston, câteva baterii şi 3 pâini, bunuri pe care le-a pus într-o sacoşă şi le-a scos în drum, aşezându-le lângă gardul părţii vătămate.
Inculpatul a revenit în locuinţa părţii vătămate cu intenţia de a sustrage şi alte bunuri, împrejurare în care a fost surprins de partea vătămată, care i-a cerut să-şi justifice prezenţa. Atunci, inculpatul a lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale şi a plecat, luând cu sine şi bunurile sustrase.
Fiii părţii vătămate, martorii B.D.I. şi B.I.D., alertaţi de ţipetele de ajutor ale victimei, au recuperat bunurile de la inculpat care, în altercaţia creată, i-a lovit şi pe aceştia.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate, proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, proces-verbal de restituire a bunurilor sustrase, declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului, care a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 204 din 4 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menţinut starea de arest preventiv, pe care a prelungit-o cu 30 zile, până la 12 octombrie 2003, a dedus prevenţia la zi şi l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei, şi pe apelant la 100.000 lei cu acelaşi titlu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând recursul, atât sub aspectul motivului invocat, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, Curtea constată, că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Instanţele de judecată au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A.V., dar au făcut o încadrare juridică greşită faptelor comise de acesta.
Inculpatul a pătruns fără drept în locuinţa părţii vătămate cu o rezoluţie infracţională bine determinată, aceea de a sustrage bunuri şi acte, dată fiind relaţia de duşmănie ce există între părţi referitoare la litigiile funciare pe care le au.
Împrejurarea că inculpatul şi-a fracţionat activitatea infracţională, pentru a putea deplasa bunurile sustrase în afara locuinţei părţii vătămate, nu îndreptăţeşte calificarea actelor comise în mai multe fapte penale şi crearea, în mod artificial, a unui concurs real de infracţiuni, cu consecinţa agravării situaţiei juridice a inculpatului.
Determinantă pentru încadrarea juridică a faptei este voinţa principală a inculpatului, aceea de a-şi însuşi fără drept bunurile părţii vătămate şi transpunerea ei în fapt, prin întrebuinţarea de violenţe fizice.
Pătrunderea fără drept în locuinţa victimei constituie în acest context modalitatea obligatorie de realizare a rezoluţiei infracţionale, faptă ce este absorbită în conţinutul constitutiv al infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
Legiuitorul însuşi, incriminând această faptă penală a dorit ca infracţiunea, mijloc să facă parte integrantă din conţinutul constitutiv al infracţiunii, scop pe care a şi sancţionat-o mai sever.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul A.V. şi să caseze Decizia penală nr. 204 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată inculpatului.
Curtea va înlătura dispoziţiile articolelor 33 şi art. 34 C. pen., privind concursul de infracţiuni şi, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen.
În baza acestui text de lege, Curtea dispune condamnarea inculpatului A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, apreciind că, prin cuantumul şi modalitatea de executare stabilite, se au în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât şi scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, dar a dovedit o fire violentă şi răzbunătoare, fapta sa, de a sustrage bunuri prin agresarea victimei în vârstă de 78 ani şi din locuinţa acesteia necesitând o ripostă juridică fermă, de natură să asigure reeducarea în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.
În cauză se va face aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie.
Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 19 aprilie 2003, la 19 octombrie 2003.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38517 C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 204 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Casează hotărârea atacată precum şi sentinţa penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la încadrarea juridică şi pedeapsa aplicată inculpatului.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. şi art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4838/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4840/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
