CSJ. Decizia nr. 487/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 487/2003
Dosar nr. 1707/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 129 din 12 iulie 2001, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat pe inculpaţii:
- D.I.S. la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
- D.O. şi
- OG ambii, la câte un an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de şantaj, prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare de câte 3 ani şi 6 luni.
A fost dedusă din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 22 septembrie 2000, la 6 decembrie 2000, pentru inculpatul D.I.S. şi de la 22 septembrie 2000, la 20 octombrie 2000, pentru inculpaţii D.O. şi OG
S-a dispus încetarea stării de liberare provizorie pentru inculpaţii D.O. şi OG şi confiscarea specială, conform art. 118 lit. d) C. pen., a sumei de 1.800.000 lei de la inculpatul D.I.S. şi a sumei de câte 600.000 lei de la inculpaţii D.O. şi OG
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpatul D.I.S. este încadrat la Secţia 15 Poliţie din anul 1996, desfăşurându-şi activitatea ca ofiţer de serviciu, în ture de 24 şi 72 de ore.
Inculpatul plt. Major D.O. şi-a desfăşurat activitatea ca agent de ordine în cadrul Secţiei 15 Poliţie, de unde a fost mutat la cerere, începând cu 15 noiembrie 1996 la U.M. 0673 Bucureşti.
În ziua de 19 septembrie 2000, după ieşirea din serviciu, mr. D.I.S. s-a întâlnit cu inculpatul OG şi s-au deplasat împreună la o terasă situată în apropierea spitalului Dr. Marinescu. În această împrejurare, inculpatul D.I.S. i-a relatat că un prieten de-al său a fost înşelat cu ocazia unui schimb valutar de nişte cetăţeni străini care au un butic situat în zona podului Cotroceni.
Pentru recuperarea sumei cu care ar fi fost înşelat prietenul ofiţerului, au hotărât să însceneze un schimb valutar care să fie surprins de acesta îmbrăcat în ţinută militară, moment în care va încerca să-i constrângă pe cetăţenii arabi să le dea suma de bani, în caz contrar, urmând să le fie confiscată întreaga sumă ce constituia obiectul tranzacţiei.
Pentru derularea în bune condiţiuni a acestui plan, a fost atras în activitatea infracţională şi inculpatul plt. maj. D.O., care a fost de acord să participe la punerea lui în practică.
După ce au luat această hotărâre, inculpaţii s-au deplasat în zona podului Cotroceni, cu un autoturism folosit de inculpatul D.O., fără ştirea proprietarului, iar inculpatul OG, cu autoturismul proprietate personală. În apropierea buticului cetăţenilor arabi, inculpatul D.I.S. i-a înmânat lui OG suma de 500 dolari S.U.A., în bancnote de câte 100 dolari, după ce, în prealabil, îşi notase într-un carneţel seriile acestora. Folosind această sumă, OG a intrat în butic şi a iniţiat schimbul valutar ilegal.
În scurt timp, inculpatul D.I.S., îmbrăcat în ţinuta militară, însoţit de plt. maj. D.O., au intrat şi au surprins schimbul valutar. În local se aflau cetăţenii străini M.D. şi A.M.M.
Cei doi inculpaţi şi-au declinat calitatea de poliţişti, prezentând în acest sens şi legitimaţiile de serviciu, întrebând totodată, dacă s-a efectuat schimbul valutar, făcând referire şi la prevederile legale ce reglementează condiţiile de efectuare a schimbului valutar.
Pentru a evita confiscarea întregii sume de bani şi închiderea magazinului, aşa cum afirmase anterior, în timpul discuţiei, A.M.M. a numărat 3.000.000 lei în bancnote de câte 50.000 lei şi i-a pus într-un ziar aflat pe masă, aşa cum le-a fost sugerat să procedeze pentru rezolvarea situaţiei, de către D.O.
Dându-şi seama că în ziarul de pe masă a fost pusă o sumă acceptabilă, inculpatul D.I.S. le-a atras atenţia cetăţenilor arabi să respecte legea, după care a părăsit localul, cerându-i totodată subofiţerului să ia şi ziarul în care se aflau banii.
S-a mai reţinut că suma de 500 dolari S.U.A. folosită pentru iniţierea schimbului valutar fusese predată anterior lui D.I.S. şi în acel moment se găsea în posesia acestuia.
Cei trei inculpaţi au părăsit zona cu autoturismele, după care, s-au întâlnit în zona staţiei Leu unde au împărţit suma de bani.
Astfel, inculpaţii D.O. şi OG au primit fiecare câte 600.000 lei, iar diferenţa a rămas în posesia inculpatului D.I.S.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG
În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor, solicitând desfiinţarea sentinţei şi majorarea pedepselor.
În apelul său, inculpatul D.I.S. a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susţinând că din moment ce s-a ameninţat cu folosirea unei căi legale, respectiv confiscarea sumelor de bani care făcuseră obiectul schimbului valutar neautorizat, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj. În subsidiar a solicitat achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., ţinându-se seama de circumstanţele sale personale.
Inculpatul D.O. a solicitat în apelul său, în principal, achitarea sa, conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181, ţinându-se seama de modul concret în care a fost comisă fapta şi de datele sale personale favorabile. În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece nu a acţionat cu intenţia dobândirii unui folos injust, pentru el sau pentru altul.
Inculpatul OG a solicitat în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece din probele administrate nu rezultă că a participat la săvârşirea faptei. În subsidiar a solicitat respingerea recursului parchetului.
Prin Decizia nr. 37 din 4 aprilie 2002, Curtea Militară de Apel a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial şi a dispus desfiinţarea sentinţei atacate, după cum urmează:
Au fost majorate pedepsele aplicate şi în baza art. 194 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare pentru inculpatul D.I.S. şi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpaţii plt. maj. (rezervă) D.O. şi civilul OG
Conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor şi s-a fixat termen de încercare de 6 ani pentru inculpaţii plt. maj.(rezervă) D.O. şi civilul OG
Pe durata termenului de încercare, inculpaţii urmând să se supună normelor de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. a) (se vor prezenta săptămânal, în ziua de vineri, la organul de poliţie în raza teritorială a căruia domiciliază), de art. 863 alin. (1) lit. b) şi c) C. pen.
S-a mai dispus ca pe durata termenelor de încercare menţionate, inculpaţii se vor supune obligaţiilor prevăzute de art. 863 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv să desfăşoare o activitate utilă pentru societate şi de art. 863 alin. (3) lit. b) C. pen., respectiv să nu schimbe domiciliul ori reşedinţa decât în cazuri de necesitate, dovedite prin înscrisuri.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor, care au fost obligaţi la câte 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că, din situaţia de fapt rezultă că potrivit înţelegerii stabilite între autori, s-a creat cetăţeanului străin, la iniţiativa inculpatului OG, doar aparenţa unui schimb valutar nelegal, iar subsecvent intervenţiei inculpaţilor D.I.S. şi D.O., doar aparenţa unei eventuale confiscări a valutei.
S-a mai arătat că, în aceste condiţii ameninţarea a constat în producerea unui rău injust, de natură a constrânge la darea unei sume de bani.
S-a apreciat că nu sunt întemeiate criticile formulate de inculpaţi şi au fost respinse cererile lor prin care au solicitat achitarea pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1), art. 10 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, instanţa de apel a apreciat că acestea sunt prea blânde, impunându-se majorarea lor.
Deoarece inculpaţii nu au antecedente penale, au avut o bună conduită procesuală caracterizată, parţial prin sinceritate, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei, astfel cum a fost prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins chiar fără privarea de libertate a acestora şi în consecinţă se va da eficienţă prevederilor art. 861 pentru toţi inculpaţii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG
În recursul său, inculpatul D.I.S. a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi în principal, achitarea sa pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., deoarece fapta reţinută în sarcina lui, nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. În subsidiar a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., deoarece fapta reţinută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
În recursul său, inculpatul D.O. a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa pentru infracţiunea de şantaj, deoarece fapta reţinută în sarcina lui nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni.
Inculpatul OG, în recursul său, a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor şi achitarea sa pentru infracţiunea de şantaj, prevăzută de art. 194 C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu este autorul faptei.
Examinând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, precum şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cauză există contradicţie între considerentele hotărârii pronunţată de instanţa de apel şi dispozitivul acesteia.
Astfel, deşi în motivarea deciziei s-a reţinut că sancţiunile penale ce vor fi aplicate inculpaţilor D.I.S., D.O. şi OG, nu vor fi mai mari de 4 ani închisoare, iar pentru că aceştia nu au antecedente penale, au avut o comportare anterior comiterii infracţiunii şi o conduită procesuală, caracterizată, parţial, prin sinceritate, instanţa de apel a apreciat că scopurile pedepselor, definite în art. 52 C. pen., pot fi atinse chiar fără privarea efectivă de libertate, urmând a se da eficienţă prevederilor art. 861 C. pen., pentru toţi inculpaţii.
S-a mai reţinut în finalul considerentelor hotărârii printre altele, că, va fi admis apelul parchetului, va fi desfiinţată sentinţa, se vor mări pedepsele aplicate inculpaţilor, se va dispune suspendarea executării lor sub supraveghere [(art. 861 C. pen., se va fixa termene de încercare potrivit art. 862 C. pen. şi se va face aplicarea art. 863 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi art. 863 alin. (3) lit. a) şi b) C. pen.)]
Prin dispozitivul hotărârii au fost condamnaţi inculpaţii D.I.S. la 3 ani închisoare şi inculpaţii D.O. şi OG la câte 2 ani şi 6 luni închisoare, şi s-a dispus suspendarea executării pedepselor numai pentru inculpaţii D.O. şi OG, pe un termen de încercare de 6 ani.
Deşi instanţa de apel a apreciat în considerentele hotărârii că scopul preventiv şi educativ al pedepsei în situaţia inculpatului D.I.S. poate fi atins fără privarea de libertate a acestuia, în dispozitivul ei nu s-a făcut aplicarea nici unui text de lege referitor la unul din modalităţile de executare a pedepsei fără privare de libertate.
Aşa fiind, se constată că în cauză motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărârii, caz de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1), pct. 9 C. proc. pen. şi în consecinţă recursul declarat de inculpaţi să fie admis.
Motivele invocate de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG în recursul lor, urmează să fie avute în vedere de instanţa de apel cu ocazia rejudecării apelurilor acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează să fie admise recursurile declarate de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG
Se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceştia împotriva sentinţei penale nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, la Curtea Militară de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG împotriva deciziei nr. 37 din 4 aprilie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Casează Decizia atacată.
Trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţii D.I.S., D.O. şi OG împotriva sentinţei nr. 129 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, la Curtea Militară de Apel.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4869/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4914/2003. Penal → |
|---|
