CSJ. Decizia nr. 4877/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4877/2003
Dosar nr.1440/2003
Şedinţa publică din 30 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 215 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Teleorman, secţia penală, în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 a condamnat pe inculpatul P.F. la 10 luni închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la un an închisoare.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus detenţia inculpatului de la 13 august 2002 şi apoi din 14 august 2002 la 17 decembrie 2002, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a acestuia.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.N. la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă detenţia de la 13 august 2002 la 17 decembrie 2002.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să restituie părţii vătămate D.G. suma de 540.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar inculpatul L.N. să restituie aceleeaşi părţi vătămate o maşină de tuns Philips sau contravaloarea de 700.000 lei, o pungă de detergent sau contravaloarea de 350.000 lei, un săpun sau contravaloarea de 25.000 lei.
Cei doi inculpaţi au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 250.000 lei contravaloarea certificatului medico-legal.
S-a reţinut, în fapt, urmare probelor administrate, că, în seara zilei de 9 august 2002, cei doi inculpaţi după ce au consumat băuturi alcoolice, s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate D.G., cu autoturismul inculpatului P.F., care, a condus maşina fără a avea permis de conducere.
Odată ajunşi, cei doi au pătruns, fără drept, în curtea şi apoi în locuinţa victimei care se găsea acasă. Urmare unor discuţii în contradictoriu, P.F. a lovit victima, căreia a început să-i curgă sânge din nas.
Întrucât aceasta a început să strige, cei doi inculpaţi au târât-o în dormitor, unde, au continuat s-o lovească cu pumnii şi picioarele, timp în care i-au sustras, din buzunar suma de 40.000 lei. Apoi, în timp ce P.F. lovea pe D.G., L.N. a sustras din locuinţă mai multe bunuri (un radiocasetofon, un telefon mobil, 1 pereche pantofi, o maşină de tuns, suma de 500.000 lei, 36 bucăţi electrozi, precum şi alte bunuri de mai mică importanţă) pe care, în mai multe rânduri le-a dus la maşină.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că, urmare loviturilor primite, D.G. a prezentat leziuni traumatice ce au necesitat, pentru vindecare, 12 zile îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 120 din 5 martie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de P.F. şi L.N.
Împotriva ultimei hotărâri, cei doi inculpaţi au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, prin aplicarea de largi circumstanţe atenuante să li se reducă pedeapsa sub minimul special în raport de circumstanţele lor personale, de sinceritatea de care au dat dovadă, precum şi de împrejurarea în care au fost comise faptele, ambii fiind în stare de ebrietate.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
La individualizarea pedepselor, instanţele, în mod corect au ţinut seama de gradul de pericol social al faptelor manifestat prin modul extrem de dur al săvârşirii acestora, prin lovirea cu brutalitate a victimei, iar pentru ca ţipetele de ajutor ale acesteia să nu poate fi auzite, au târât-o în altă cameră, unde, au continuat s-o lovească.
Pe de altă parte, gradul de pericol social va fi evaluat şi în raport de frecvenţa îngrijorătoare al acestui gen de infracţiuni care creează în rândul populaţiei un sentiment acut de insecuritate.
Referitor la sinceritatea invocată de inculpaţi se constată că nu s-a manifestat în nici o fază a procesului penal, pe parcurs susţinând diverse variante contradictorii, nici una din ele neavând la bază probele administrate în cauză.
Astfel fiind, recursurile declarate vor fi respinse, cu obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.
Se va deduce durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 august 2002 la 30 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.N. şi P.F. împotriva deciziei penale nr. 120 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepse, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 13 august 2002, la 30 octombrie 2003.
Obligă pe inculpatul L.N. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe inculpatul P.F. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 488/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4844/2003. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
