CSJ. Decizia nr. 486/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 486/2003
Dosar nr. 4568/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 76 din 6 februarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a hotărât următoarele:
1. În baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. e) şi art. 76 C. pen., condamnarea inculpatei C.F. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
2. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., condamnarea inculpatului C.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
3. În baza art. 211 lit. a) şi e), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., condamnarea inculpatului P.V.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 şi art. 110 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un interval de timp de 5 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen., cu privire la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. De asemenea, s-a constatat că acest inculpat a fost reţinut şi arestat preventiv de la 24 august 2001 – 30 august 2001.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor C.V. şi C.F.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia pentru inculpatul C.V. de la 6 septembrie 2001 la zi, iar pentru inculpata C.F. de la 24 august 2001 şi 28 august 2001, la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate P.I. a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, 1.200.000 lei inculpaţii C.V. şi P.V.C. şi 1.500.000 lei inculpata C.F., din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 24 august 2001, orele 16,00, în urma unei înţelegeri prealabile şi pe fondul consumului de heroină, cei trei inculpaţi au luat hotărârea infracţională de a face rost de bani în vederea cumpărării drogului şi, conform planului stabilit, s-au urcat în tramvaiul nr. 8, unde inculpatul minor P.V.C. i-a smuls lanţul din aur de la gât, părţii vătămate P.I., în momentul opririi în staţie şi al deschiderii uşii, menţinută astfel de inculpatul C.V., pentru a-i asigura fuga inculpatului minor şi în acelaşi timp, a o împiedica pe partea vătămată sau alţi călători să pornească în urmărirea inculpatului minor.
Pentru a-şi recupera bunul, partea vătămată a încercat să fugă după inculpatul minor, însă inculpata C.F. a îmbrâncit-o, motiv pentru care aceasta a strigat „ajutor”.
În urmărirea inculpatului P.V.C. a plecat martorul S.F. care, cu ajutorul a trei poliţişti ce se aflau în zonă, a reuşit prinderea lui.
La percheziţia corporală efectuată s-a găsit şi recuperat bunul sustras, având însă, închizătoarea ruptă prin smulgere.
Inculpatul P.V.C. a recunoscut fapta săvârşită şi a dat relaţii cu privire şi la ceilalţi coinculpaţi, însă ceva mai târziu, la 6 septembrie 2001, C.V. s-a prezentat singur la poliţie.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.V. şi C.F.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepselor şi omisiunea aplicării art. 75 lit. c) C. pen., iar oral, şi pentru greşita deducere a arestării preventive, la inculpaţii C.V. şi C.F.
Cei doi inculpaţi recurenţi au criticat sentinţa sub aspectul stabilirii pedepselor, solicitând redozarea acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, numai cu privire la inculpaţii C.F. şi C.V. şi, în fond, a majorat pedeapsa aplicată, prima de la 3 ani la 4 ani închisoare şi pedeapsa aplicată secundului, de la 5 ani la 6 ani închisoare, reţinându-se în sarcina ambilor circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
A aplicat ambilor inculpaţi sus-menţionaţi, pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu referire la art. 65 din acelaşi cod, pe o perioadă de câte 2 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Totodată, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către cei doi inculpaţi şi a dedus detenţia preventivă de la 6 septembrie 2001, la zi pentru C.V. şi de la 24 august 2001, la 28 august 2001, apoi până la zi pentru C.F.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.V. şi C.F.
Parchetul a formulat trei motive de recurs.
În primul motiv formulat în scris, hotărârile pronunţate în cauză sunt criticate pentru omisiunea introducerii în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a mamei inculpatului P.V.C., fiind citat numai tatăl acestuia.
Astăzi, în instanţă, procurorul de şedinţă a renunţat la acest motiv.
De altfel, nici nu mai era necesară citarea mamei inculpatului, avându-se în vedere că din ancheta socială şi celelalte probe, rezultă că aceasta nu realizează venituri şi că prejudiciul cauzat părţii civile a fost recuperat prin restituirea obiectului sustras.
Totodată, se constată că, de la data de 1 iulie 2002, inculpatul P.V.C. are venituri proprii, fiind angajat la o societate comercială.
Prin al doilea motiv formulat, se invocă greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul cuantumului, precum şi al modalităţii de executare pentru inculpatul P.V.C.
Critica nu este fondată.
Pedepsele aplicate de instanţă, în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, inculpaţilor C.V. şi C.F. de 6 ani şi, respectiv, 4 ani închisoare, reflectă just gravitatea faptelor săvârşite în condiţiile agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.
Totodată, la inculpata C.F., neşcolarizată, fără antecedente penale, fără ocupaţie şi are un copil minor, s-a făcut justificat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., iar la inculpatul C.V. s-a ţinut seama şi de gradul de participaţie (complicitate), precum şi de faptul că este cunoscut cu antecedente penale (dar nu este recidivist).
De asemenea, este corect individualizată şi pedeapsa aplicată inculpatului P.V.C., precum şi modalitatea de executare prin suspendarea condiţionată, avându-se în vedere că la data comiterii faptei acesta era minor şi că, ulterior faptei, s-a încadrat în serviciu.
Prin ultimul motiv formulat, s-a susţinut că deducerea prevenţiei pentru inculpaţii C.F. şi P.V.C. s-a făcut eronat.
Că, pentru inculpata C.F. nu s-a dedus perioada arestării preventive de 5 zile, iar pentru inculpatul P.V.C., să se constate executată şi aceeaşi perioadă de 5 zile.
Critica este, de asemenea, nefondată.
Perioada de 5 zile de arest preventiv de la 24 august 2001 – 28 august 2001, a fost dedusă la inculpata C.F. Totodată, s-a dedus corect arestarea preventivă în continuare, de la 28 august 2001, la zi.
De asemenea, s-a constatat corect, la inculpatul P.V.C. (condamnat cu suspendare) că a fost arestat preventiv de la 24 august 2001 la 28 august 2001 şi în continuare, până la data de 30 august 2001, când s-a revocat arestarea preventivă.
Inculpaţii C.V. şi C.F. au criticat Decizia recurată cu privire la individualizarea pedepselor aplicate, solicitând a fi reduse.
Pentru considerentele expuse la examinarea motivului doi din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, pedepsele aplicate inculpaţilor reflectă just aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu se impune modificarea acestora în nici un mod.
Se impune a se menţine la cuantumul fixat, pentru a fi suficiente în vederea realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Criticile fiind nefondate, urmează a respinge cele trei recursuri declarate în cauză, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a deduce din pedepse timpul reţinerii şi arestării preventive de la 6 septembrie 2001 pentru inculpatul C.V. şi de la 24 august 2001 pentru inculpata C.F., pentru ambii până la data pronunţării prezentei decizii.
Pentru inculpatul P.V.C., se va constata că a fost reţinut şi arestat preventiv de la 24 august 2001, la 30 august 2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.V. şi C.F. împotriva deciziei penale nr. 423 din 18 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind şi pe inculpatul P.V.C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor, timpul reţinerii şi al arestării preventive astfel:
- pentru inculpatul C.V. de la 6 septembrie 2001, la 31 ianuarie 2003;
- pentru inculpata C.F. de la 24 august 2001, la 31 ianuarie 2003.
Constată că inculpatul P.V.C. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 24 august 2001 – 30 august 2001.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4827/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4867/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
