CSJ. Decizia nr. 4914/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4914/2003
Dosar nr. 3245/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 60 din 13 februarie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpata D.A la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea pe o perioadă de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatei, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedus din pedeapsă timpul arestării preventive începând din 5 iulie 2002 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 41,9 kg. heroină, în vederea distrugerii.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. b) şi c) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a autoturismului marca VW Golf Cabrio şi a sumelor de 1250 Euro şi 22.000 forinţi.
S-a dispus restituirea către inculpată a obiectelor, actelor ridicate la percheziţia domiciliară.
S-a dispus confiscarea corpurilor delicte: două paşapoarte româneşti şi o pungă narco-test.
Instanţa a reţinut că inculpata, cetăţean român, a înfiinţat în urmă cu câţiva ani o societate cu sediul în Ungaria, la Budapesta, împreună cu cetăţeanul maghiar K.A.
La 4 iulie 2002, inculpata a sosit în ROMÂNIAîn municipiul Cluj-Napoca cu autoturismul marca VW Golf Gabrio, iar la data de 5 iulie 2002 intenţiona să părăsească ţara prin vama Borş, judeţul Bihor.
În cadrul Direcţiei generale a crimei organizate şi antidrog Centrul zonal Cluj, existau de mai mult timp informaţii cu privire la faptul că D.A. face parte dintr-o grupare infracţională de trafic de droguri şi că la data sosirii în ţară (4 iulie 2002) ar avea asupra sa suma de aproximativ 280.000 Euro, iar la ieşirea din ţară spre Ungaria – Germania, urma să aibă o mare cantitate de heroină, ascunsă în autoturism. Tot conform acestor informaţii, inculpata acţiona de mai multă vreme în calitate de cărăuş, primind la fiecare transport suma de 10.000 Euro. Avându-se aceste informaţii, au fost sesizate organele vamale de la punctul de frontieră Borş, care împreună cu ofiţeri din cadrul Direcţiei generale de combatere a crimei organizate şi antidrog au oprit autoturismul în care se afla inculpata, în momentul în care aceasta se afla pe culoarul de ieşire din ţară. În prezenţa martorilor asistenţi O.C. şi T.Şt., verificându-se autoturismul sub bancheta din spate au fost descoperite un nr. de 7 pachete cu dimensiuni aproximative de 20 x 10 cm ambalate în scotch de culoare maro, iar în aripile anterioare din partea din spate a autoturismului au mai fost găsite alte 72 de asemenea pachete: 36 în aripa interioară dreaptă şi 36 în aripa interioară stângă, ambalate la fel.
În urma testului preliminar cu trusa narcotest, a fost depistat un praf de culoare maronie ce a reacţionat pozitiv la heroină. Prin Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, s-a constatat că proba în masa totală de 39,45 kg. conţine heroină în amestec cu cofeină. Inculpata a fost verificată la ieşirea din ţară, astfel cum apare înregistrată în actele vamale.
Prin Decizia penală nr. 132 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de inculpata D.A. împotriva sentinţei penale nr. 60 din 13 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care a desfiinţat-o cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatei şi cu privire la măsura de siguranţă a confiscării speciale şi rejudecând, a condamnat pe inculpată la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi la 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. A înlăturat dispoziţia de confiscare a autoturismului şi a dispus restituirea acestuia şi a certificatului de înmatriculare către societatea proprietară şi a dispus restituirea către inculpată a celor două paşapoarte româneşti ridicate şi păstrate, nefiind corpuri delicte. Au fost menţinute celelalte dispoziţii şi a fost dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă începând de la 5 iulie 2002 la zi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata. Recursul vizează cazurile prevăzute de art. 3859 pct. 17 (când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică) şi art. 3859 pct. 14 (când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)).
Recursul este fondat sub ambele aspecte.
Astfel, cu privire la greşita încadrare juridică a faptei săvârşite de inculpată în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (scoaterea din ţară de droguri de mare risc), criticile formulate de apărarea inculpatei sunt justificate, întrucât inculpata nu a săvârşit infracţiunea în forma consumată, întrucât punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea a fost întreruptă prin acţiunea organelor vamale şi de urmărire penală specializată, fapta inculpatei constituind tentativă la infracţiunea menţionată, iar nu infracţiunea consumată. Inculpata nu a reuşit să depăşească frontiera României, fiind reţinută înainte de a părăsi ţara şi astfel infracţiunea a rămas în faza de tentativă. Infracţiunea s-ar fi consumat, dacă inculpata ar fi ajuns pe teritoriul statului ungar şi, în acest mod, ar fi scos din ţară droguri de mare risc (heroină).
Prin urmare, reţinând că fapta inculpatei întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu ale infracţiunii consumate, Curtea va admite recursul, va casa ambele hotărâri atacate şi în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei în art. 20 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 19 din Legea nr. 682/2002.
În consecinţă, va fi redusă la jumătate, pedeapsa aplicată inculpatei de instanţa de apel, potrivit art. 21 alin. (2) C. pen., menţinându-se şi reducerea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.
Se va reduce şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi (cele prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de la 5 ani la 2 ani.
Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul arestării preventive de la 5 iulie 2002 la 31 octombrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata D.A. împotriva deciziei penale nr. 132 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 60 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei şi pedeapsa aplicată.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 19 din Legea nr. 682/2002, în infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 19 din Legea nr. 682/2002, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpata D.A. la 3 ani şi 9 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei D.A. timpul arestării preventive de la 5 iulie 2002 la 31 octombrie 2003.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 487/2003. Penal |
|---|
