CSJ. Decizia nr. 4827/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4827/2003
Dosar nr. 3215/2003
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 82 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 13 aprilie 2003, la zi.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 12 iunie 2003, la 11 iulie 2003.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a luat act că în cauză nu s-au solicitat despăgubiri civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 6.000.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Victima B.I., în vârstă de 46 ani, locuia în casa tatălui său, inculpatul B.V., între cei doi existând dese neînţelegeri în legătură cu faptul că primul obişnuia să consume frecvent băuturi alcoolice.
În noaptea de 15 octombrie 2002, între cei doi s-a iscat o nouă discuţie în contradictoriu, inculpatul făcându-i reproşuri victimei şi pălmuindu-l. Apoi, deoarece victima se retrăsese în camera sa, inculpatul l-a urmat şi l-a lovit cu o bâtă în cap şi peste spate.
Inculpatul a târât victima în bucătăria de vară unde a încuiat-o până a doua zi, când, constatând că a murit, a îngropat-o în grădina casei.
Inculpatul B.V. a răspândit zvonul că fiul său a plecat la muncă, în străinătate.
Cadavrul a fost descoperit accidental de martorul P.I., pe când efectua lucrări de arat în curtea inculpatului, iar acesta a recunoscut martorului faptul că el şi-a omorât fiul.
Din raportul de autopsie întocmit de Serviciul de medicină legală al judeţului Vâlcea rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fractură de boltă şi bază de craniu. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi căderi consecutive de suprafeţe dure.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului s-au stabilit pe baza probatoriului administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, raport de constatare medico-legală – autopsie, raport de expertiză medico-legală psihiatrică, declaraţiile martorilor P.I., E.M., M.E., B.C., declaraţiile inculpatului care a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa.
Inculpatul B.V. are discernământul diminuat, înţelegând parţial conţinutul şi consecinţele faptelor sale.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. 176/A/1 iulie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a prelungit durata arestului preventiv de la 11 iulie 2003, la 8 august 2003.
S-a dedus din pedeapsă prevenţia la zi.
În temeiul art. 192 C. proc. pen., a fost obligat apelantul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi suportate din fondul Ministerului Justiţiei.
Criticile apelantului au vizat cuantumul prea ridicat al sancţiunii aplicate. Instanţa de apel, examinând sentinţa atacată sub aspectul motivelor invocate şi din oficiu a apreciat hotărârea de fond ca legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal, inculpatul, criticând hotărârile anterior pronunţate pentru netemeinicie şi solicitând, conform dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., redozarea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea constată că instanţele de judecată au dat eficienţa cuvenită acestor dispoziţii legale şi au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului B.V., având în vedere atât gravitatea faptei săvârşite, modalitatea concretă de comitere a infracţiunii, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului legate de vârsta acestuia şi atitudinea procesuală avută în cauză.
Curtea constată, totodată, că pedeapsa aplicată corespunde pe deplin şi scopului pedepsei, astfel cum este el stabilit de articolul 52 C. pen., constituind atât o măsură punitivă, cât şi una educativă cu privire la valorile sociale încălcate.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., timpul arestării preventive se va deduce din pedeapsa aplicată de la 13 aprilie 2003, la 29 octombrie 2003.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 176 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4854/2003. Penal.. Recurs | CSJ. Decizia nr. 486/2003. Penal → |
|---|
