CSJ. Decizia nr. 489/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 489/2003
Dosar nr. 2586/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 271 din 7 septembrie 2001, Tribunalul Dâmboviţa l-a condamnat pe inculpatul L.V.A. la 6 luni şi 15 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen., raportat la art. 322 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 10 alin. (1) lit. a) şi art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
Instanţa a reţinut în fapt că, în seara zilei de 23 februarie 2001, inculpatul L.V.A. a participat la o încăierare produsă în discoteca M. din comuna Brăneşti, jud. Dâmboviţa, împrejurare în care i-a lovit cu un cuţit pe D.A., V.B. şi D.G., producându-le leziuni grave. Dintre persoanele lovite de inculpat, V.B. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă în abdomen, cu evisceraţie de epiplon şi două perforaţii de intestin, leziuni care au necesitat intervenţie chirurgicală pentru salvarea vieţii victimei, şi îngrijiri medicale ulterioare de 35-40 zile.
Prin Decizia penală nr. 147 din 29 aprilie 2002, Curtea de Apel Bacău, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei primei instanţe, pe care a desfiinţat-o în ce priveşte achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. şi, rejudecând cauza a dispus condamnarea acestuia pentru infracţiunea menţionată, la 3.000.000 lei amendă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. d) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute atât pedeapsa de 6 luni şi 15 zile închisoare, cât şi amenda de 3.000.000 lei.
Împotriva deciziei instanţei de apel inculpatul L.V.A. a declarat recurs, solicitând în principal, achitarea sa întrucât a comis fapta aflându-se în legitimă apărare, iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunile prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen., raportat la art. 322 alin. (2) C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., raportat la art. 182 alin. (1) C. pen. De asemenea, inculpatul a cerut micşorarea pedepsei, prin aplicarea, în favoarea sa, a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.
Recursul inculpatului este fondat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Din probele administrate în cauză rezultă că în noaptea de 23 februarie 2001, inculpatul a participat, împreună cu un grup de tineri din Târgovişte, la petrecerea organizată la discoteca M. din comuna Brăneşti, la care erau prezenţi şi tineri din localitate. În jurul orei 4, a izbucnit o altercaţie între martorul B.I., din grupul venit de la Târgovişte şi martorul C.I., localnic, iar apoi un conflict între inculpatul L.V.A. şi partea vătămată V.B., beligeranţii îmbrâncindu-se şi lovindu-se cu pumnii. Conflictul a degenerat într-o încăierare generală, în care, tinerii din cele două grupuri s-au lovit cu ce aveau la îndemână, cu sticle, cu mese, cu scaune. Acţiunea violentă de cea mai mare eficienţă şi periculozitate, în cadrul acestui conflict, a avut-o inculpatul, singurul care a folosit un cuţit cu care i-a lovit pe V.B., D.A. şi D.G., provocându-le leziunile descrise în considerentele hotărârii atacate.
În condiţiile în care nici unul dintre participanţii la încăierare nu s-a folosit de instrumente apte să producă moartea şi nici nu a acţionat cu asemenea intensitate încât să justifice temerea inculpatului că viaţa sa este în primejdie, acţiunea lui de a lovi cu cuţitul, prin care a provocat leziuni grave persoanelor menţionate mai sus nu poate fi caracterizată ca fiind comisă în stare de legitimă apărare.
Pe de altă parte, având în vedere că inculpatul a fost unul dintre iniţiatorii conflictului degenerat în încăierare, nu se poate primi nici cererea acestuia de a i se aplica prevederile art. 73 lit. b) C. pen., privind circumstanţa atenuantă a provocării.
În sfârşit, ţinând seama de urmările grave ale faptei comise şi de pericolul ridicat al acesteia, Curtea Supremă de Justiţie constată, de asemenea că nu este cazul să se micşoreze pedeapsa aplicată inculpatului.
Recursul inculpatului urmează să fie admis numai în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., constatându-se că instanţa de apel a reţinut greşit şi această încadrare juridică, în condiţiile în care, fapta inculpatului de a produce o vătămare corporală foarte gravă a părţii vătămate B.V., cu ocazia încăierării amintite, întruneşte elementele constitutive ale unei singure infracţiuni complexe, cea prevăzută de art. 182 alin. (1) raportat la art. 322 alin. (2) C. pen., aşa cum, în mod corect a hotărât prima instanţă.
În consecinţă, urmează ca recursul inculpatului să fie admis în sensul arătat. Să se caseze hotărârea atacată şi, rejudecându-se cauza, să se respingă ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei primei instanţe, ce se va menţine în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul L.V.A. împotriva deciziei penale nr. 147 din 29 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Casează Decizia atacată şi rejudecând:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa împotriva sentinţei penale nr. 271 din 7 septembrie 2001 a Tribunalului Dâmboviţa, hotărâre pe care o menţine.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4888/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4892/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
