CSJ. Decizia nr. 490/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 490/2003
Dosar nr. 3466/2001
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 546 din 28 septembrie 2000 a Tribunalului Cluj, s-a dispus condamnarea incupaţilor :
1. P.D., pentru comiterea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi e) cu art. 76 lit. d) C. pen., la un an închisoare, furt de folosinţă prevăzută de art. 208 alin. (4) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) cu art. 75 lit. c) C. pen.)], la 10 luni închisoare şi
- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu art. 74 lit. a), raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi arestării preventive începând din 23 aprilie 2000 la zi.
2. M.V.G., pentru comiterea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) cu art. 76 lit. b) C. pen., la un an închisoare, şi
- furt de folosinţă prevăzută de art. 208 alin. (4), cu art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. d) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi e) şi art. 75 lit. c) C. pen.)], la 10 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. c) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând din 23 aprilie 2000 la zi.
3. U.D., pentru comiterea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2), art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) cu art. 76 lit. d) C. pen., la 10 luni închisoare, şi
- furt prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) cu art. 76 lit. e) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie prevăzută art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen. )], la 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând din 23 aprilie 2000 la zi.
4. L.M.C., pentru comiterea infracţiunilor de:
- lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) cu art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare, şi
- furt prevăzută de art. 208 alin. (4) cu art. 99 şi urm. C. pen., art. 74 lit. a) şi c) cu art. 76 lit. e) C. pen. [(prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., art. 99 şi urm. C. pen.)], la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor de mai sus, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 23 aprilie 2000 la zi.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul minor U.D. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească părţii civile K.Z. despăgubiri civile în sumă de 500.000 lei.
În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi, inculpatul minor în solidar cu părţile responsabile civilmente, să plătească fiecare câte 500.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Din actele şi lucrările dosarului, declaraţiile inculpaţilor, ale părţii vătămate, ale martorilor R.P., V.D. şi V.A., instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
În seara de 20 aprilie 2000, aceşti patru inculpaţi şi martorul V.D., au consumat băuturi alcoolice în mai multe localuri, ajungând şi la barul A. din Cluj Napoca. Întrucât martorul V.D., care locuia în comuna Chinteni, s-a hotărât să meargă acasă, i-a solicitat părţii vătămate K.Z. să-l ducă cu maşina, contra sumei de 30.000 lei. În urma înţelegerii, cei patru inculpaţi şi martorul s-au urcat în maşina părţii vătămate, condusă de către acesta, şi ajungând în comuna Chinteni, martorul V.D. a coborât, iar inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să-i ducă înapoi în Cluj Napoca, lucru cu care partea vătămată nu a fost de acord, nefăcând parte din înţelegerea anterioară, cerându-le fie să plătească alţi 30.000 lei, fie să coboare din maşină.
Neavând bani asupra lor, inculpaţii au coborât, dar s-au deplasat la portiera şoferului, au deschis-o, au scos-o pe partea vătămată şi au început să o lovească cu pumnii, iar aceasta căzând la pământ, au continuat s-o lovească cu picioarele. Pentru a se apăra, partea vătămată s-a îndreptat spre casă, fiind însoţit la câţiva metri, de inculpatul M.V.G. În acest timp, inculpatul P.D. a urcat la volanul maşinii părţii vătămate, a orientat-o spre direcţia Cluj Napoca, după care împreună cu inculpaţii U.D. şi L.M.C. au pus-o pe partea vătămată care era inconştientă, în portbagaj.
A ajuns la faţa locului şi inculpatul M.V.G. şi toţi patru, în maşina condusă de P.D., s-au îndreptat spre Cluj Napoca. Au oprit pe un drum de cale lăturalnic, unde au scos-o pe partea vătămată din portbagaj, au spălat-o cu apă, au lăsat-o lângă maşină, iar ei s-au deplasat spre casă. Înainte de a pleca, inculpatul U.D. a sustras casetofonul, o sumă de bani şi buletinul de identitate al părţii vătămate.
Din raportul de constatare medic-legală a rezultat că partea vătămată K.Z. a suferit contuzii toracice şi lombare, fractura piramidei nazale, echimoze şi escoriaţii, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur şi care au necesitat pentru vindecare 16-18 zile de îngrijiri medicale.
Din adresa I.P.J. Cluj, a rezultat faptul că inculpatul P.D. nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicol.
S-a reţinut că toţi patru inculpaţi au săvârşit infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.
S-a mai reţinut că nici unul dintre cei patru inculpaţi nu au avut nici o clipă intenţia de a sustrage maşina părţii vătămate, aceasta fiind de acord să-i transporte pe toţi din Cluj Napoca la Chinteni, pentru o sumă de bani.
În acest context, instanţa a apreciat că, în cauză, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt de folosinţă prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (4) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie.
Prin Decizia penală nr. 207 din 12 iunie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desfiinţat sentinţa sus-menţionată, cu privire la greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt de folosinţă şi la pedepsele aplicate şi rejudecând în aceste limite, a condamnat pe inculpaţii:
P.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a dispus contopirea sus-menţionatei pedepse, cu pedepsele de un an închisoare şi 2 luni închisoare aplicate prin hotărârea apelată dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă de la 23 aprilie 2000, la 22 aprilie 2001.
M.V.G. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentinţa apelată, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă, de la 23 aprilie 2000, la 22 aprilie 2001.
U.D. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 99 şi urm., precum şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, dispunându-se ca inculpatul să execute 2 ani închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă de la 23 aprilie 2000, la 22 februarie 2001.
L.M.C. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) cu aplicarea art. 99, art. 91 şi urm. precum şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestei pedepse, cu pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa apelată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, din care s-a dedus arestarea preventivă de la 23 aprilie 2000, la 22 februarie 2001.
Totodată, instanţa de apel a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Se motivează că prima instanţă a schimbat greşit încadrarea juridică din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt de folosinţă.
Din moment ce trecerea autoturismului sub puterea de dispoziţie a inculpaţilor, imediat după exercitarea actelor de violenţă de către inculpaţi, sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Împotriva deciziei au declarat recurs, cei patru inculpaţi, criticând-o pentru greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de furt de folosinţă, în infracţiunea de tâlhărie şi pentru majorarea pedepselor, solicitând casarea deciziei şi menţinerea sentinţei.
Criticile formulate sunt nefondate.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie tâlhărie furtul săvârşit, printre altele, prin întrebuinţarea de violenţă şi ameninţări.
Întrucât acest text de lege se referă la furt, fără nici o limitare în ce priveşte natura furtului, constituie tâlhărie faptele inculpaţilor care, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, de a lua în condiţiile art. 208 alin. (1) C. pen., din deţinerea legală a părţii vătămate, un autovehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.
Aşadar, scopul menţionat, nu poate determina încadrarea juridică în infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen., aşa cum greşit a procedat prima instanţă, dar legal instanţa de apel a corectat încadrarea juridică, din moment ce furtul autoturismului pentru folosinţă s-a făcut prin întrebuinţarea de violenţă, dovedită şi prin act medico-legal.
Cât privesc pedepsele, acestea satisfac cerinţele art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Este de menţionat faptul că instanţa de apel, nu şi-a însuşit critica formulată de procuror cu privire la reţinerea circumstanţelor atenuante, menţinându-le şi dându-le eficienţa corespunzătoare.
Totodată, instanţa de apel a făcut aplicarea dispozţiilor art. 99 şi urm. C. pen., faţă de inculpaţii U.D. şi L.M.C. minori la data faptelor.
În acelaşi timp, instanţa de apel a ţinut seama de gravitatea faptelor săvârşite de inculpaţi în condiţii agravante.
Pentru aceste considerente, nu se impune modificarea pedepselor.
Neconstatându-se nici motive care se iau în considerare din oficiu, urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a obliga pe recurenţi la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000, reprezentând onorariul avocat oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii L.M.C., P.D., U.D. şi M.V.G. împotriva deciziei penale nr. 207 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 49/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4903/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
