ICCJ. Decizia nr. 4995/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4995/2003
Dosar nr.1468/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1102 din 13 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe inculpaţii:
- D.C.;
- în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 la 3 ani închisoare;
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen.
Instanţa a stabilit, conform art. 863 alin. (1) C. pen., măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună inculpatul.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la 7 decembrie 2001 la zi şi s-a dispus punerea sa în libertate de îndată.
- D.A., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă prevenţia de la 7 decembrie 2001, la 12 decembrie 2001.
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpatul D.C. 0,09 gr heroină şi 8 comprimate diazepam.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 7 decembrie 2001, în baza denunţului făcut de B.C.A., potrivit căruia, fiind consumator de droguri îşi procură heroina de la o femeie pe care o cheamă A. şi care locuieşte în str. Livezilor cu soţul ei M., precizând în continuare că ambii soţi îi furnizau droguri, cu autorizaţie legală s-a efectuat percheziţia domiciliară în apartamentul indicat, după ce, în aceeaşi zi, denunţătorul supravegheat de lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O.A. Bucureşti a cumpărat o doză de substanţă conţinând drog de la persoana de sex feminin denunţată, contra sumei de 300.000 lei, marcată criminalistic.
S-a stabilit de către Laboratorul de Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul I.G.P. că doza procurată conţine 0,09 gr heroină.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare s-a stabilit că heroina a fost cumpărată de denunţători de la inculpata D.A., găsindu-se suma de 300.000 lei asupra soţului acesteia, inculpatul D.C. În locuinţă a mai fost găsită o folie pe care la analize au fost evidenţiate urme de heroină, precum şi 14 comprimate levometromazin şi 8 comprimate diazepam.
Denunţătorul, prin declaraţiile ulterioare şi confruntările efectuate cu inculpaţii, a susţinut că suma de 300.000 lei a înmânat-o inculpatei D.A. drept c/valoare a unei perechi adidaşi, primită cu mai mult timp în urmă, iar doza i-a fost dată cu împrumut, confirmând că a consumat droguri cu inculpatul D.C. de mai multe ori.
Inculpata D.A., după primele declaraţii în care a negat să aibă vreo legătură cu drogurile, ulterior, în cursul urmăririi şi apoi al judecăţii a recunoscut că i-a remis denunţătorului doza de heroină după care i-a dat suma de 300.000 lei soţului inculpat pentru a cumpăra mâncare.
La rândul lui, inculpatul D.C. confirmă cele susţinute de soţia inculpată, recunoscând şi în faţa instanţei că a consumat de mai multe ori heroină cu B.C.A., procurată atât de el prin intermediul soţiei, cât şi de denunţător.
Analizând mijloacele de probă, instanţa a ajuns la concluzia că inculpatul D.C. este vinovat de săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, nefiindu-i imputabilă şi infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, care a fost săvârşită doar de inculpata D.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpata D.A.
În apelul parchetului a fost criticată hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului D.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei D.A. şi, prin motivul invocat oral, greşita confiscare a 8 comprimate diazepam, impunându-se măsura numai pentru 4 comprimate rămase după analize.
În apelul inculpatei s-a solicitat achitarea.
Prin Decizia penală nr. 146 din 11 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului şi, de urmare, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Au fost înlăturate dispoziţiile art. 861 – art. 863 C. pen.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu cea de 3 ani închisoare stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, dispunând executarea celei de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost majorată şi pedeapsa pentru inculpata D.A. de la 2 ani şi 5 luni închisoare, aplicându-i şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe 3 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpatul D.C. 4 comprimate diazepam.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii.
Apelul inculpatei D.A. a fost respins ca nefondat.
Instanţa de control judiciar a reţinut că probele administrate susţin săvârşirea de către inculpatul D.C., şi a infracţiunii de posesie de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi că pedeapsa pentru inculpata D.A. se impune a fi majorată, la care va fi alăturată şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
S-a mai apreciat că măsura confiscării speciale trebuie luată numai asupra comprimatelor existente, nu şi a celor deja consumate cu ocazia analizelor de laborator.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpaţii D.C., care a solicitat menţinerea hotărârii instanţei de fond şi D.A., care a solicitat, în scris, suspendarea executării pedepsei şi oral, prin apărător şi personal, menţinerea hotărârii primei instanţei.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Situaţia de fapt, vinovăţia inculpaţilor şi încadrarea juridică au fost stabilite corect de către instanţa de apel printr-o analiză temeinică şi apreciere judicioasă a mijloacelor de probă.
Este, astfel bine stabilit că inculpatul D.C. a consumat frecvent droguri împreună cu martorul B.C.A., procurând, pe rând, fiecare heroină pentru ambii consumatori, inculpatul prin intermediul soţiei sale, inculpatul D.A.
Referitor la împrejurările obţinerii de către denunţător în ziua de 7 decembrie 2001 a unei doze de heroină, declaraţiile celor implicaţi sunt contradictorii, însă din analiza acestora rezultă realitatea, confirmată fără echivoc de către ambii inculpaţi prin declaraţiile date în faţa instanţei şi de către denunţător prin declaraţia din 21 decembrie 2001 şi procesul verbal de confruntare din 23 ianuarie 2002, ambele din cursul urmăririi penale, potrivit căreia inculpatul D.C., la rugămintea denunţătorului a acceptat să-i cedeze doza sa de heroină, în care scop i-a cerut soţiei, inculpata D.A., să-i remită heroina, ceea ce aceasta a şi făcut. Suma de 300.000 lei a fost primită de inculpată însă reprezentând o datorie mai veche a denunţătorului pentru că se convenise ca acesta din urmă să-i restituie, ulterior, o altă doză inculpatului D.C.
Din cele ce preced rezultă că ambii inculpaţi i-au oferit denunţătorului doza de heroină în ziua de 7 decembrie 2001, nemaivorbind de precedentele cazuri în care inculpata D.A. îi procura droguri soţului, inculpatul D.C. şi care, mai departe, le oferea numitului B.A.C.
Pedepsele au fost individualizate ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa reţinând circumstanţele atenuante reale şi coborând pedepsele sub limita minimă legală specială pentru infracţiunea de trafic de droguri, în considerarea împrejurărilor concrete de săvârşire a contribuţiei fiecăruia şi a cantităţii modice de drog traficat.
Astfel cum au fost aplicate, pedepsele sunt justificate şi urmare realizării scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa vreunui caz de casare a acesteia, recursurile inculpaţilor urmează să fie respinse ca nefondate.
Inculpata D.A. este arestată în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi D.A. împotriva deciziei penale nr. 146/ A din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Constată că inculpata D.A. este arestată în altă cauză. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4997/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
