ICCJ. Decizia nr. 50/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.50.
Dosar nr.5402/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă:
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.195 din 24 iunie 2003 Tribunalul Botoşani a dispus condamnarea inculpatului D.C. la 4 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen. în reglementarea Legii nr. 62/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. prinschimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol prevăzută de art.197 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a dispus în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executăriipedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 2489din 3 octombrie 2001 aJudecătoriei Botoşani, urmând ca inculpatul să execute în total 5 ani şi 6 luni de închisoare.
Inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, a mai fost obligat la plata sumei de 30 milioane lei daune moralecătre partea vătămată A.V.S.
S-a dedus din pedeapsă, durata arestăriipreventive şi a fost obligat inculpatul la platacheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut că, în seara zilei de8 noiembrie 2002, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată A.V.S., în vârstă de 11 ani, la una din discotecile organizate în comună. În jurul orei 24,00, s-a oferit să o conducă la o discotecă din altă localitate.
În drum spre această discotecă, într-un loc mai puţin circulat inculpatul a tras-o pe partea vătămată pe un câmp din apropiere şi apoi sub un pod de cale ferată, propunându-i să întreţină relaţii sexuale. Cum partea vătămată a refuzat, acesta i-a introdus penisul în gură. Deoarece la un moment dat parţii vătămate i s-a făcut rău, inculpatul i-a cerut să-l masturbeze, aceasta procedând în consecinţă de frică.
Imediat după faptă, partea vătămată i-aadus la cunoştinţă fratelui său mai mare, care revoltat de cele întâmplate i-a aplicat mai multe lovituri inculpatului, despre faptă aflând toţicei din discotecă.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, susţinând că pedeapsa este mult prea severă.
Prin Decizia penală nr. 314 din 27 octombrie 2003 Curtea de ApelSuceava a respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Prinrecursul declarat împotriva acestei hotărâri, inculpatul a cerut casarea hotărârilorşi în rejudecarea cauzei să seprocedeze la o nouă reindividualizare a pedepsei, susţinându-se atitudineasinceră, faptul că, la data săvârşiriifaptei inculpatul era minor, cât şi faptul că este o persoanăcu probleme speciale în raport cu vârsta pubertară. S-a mai arătat şi comportamentul libertin al părţii vătămate.
Recursul este nefondat.
Curtea, analizând motivul de recurs ce se încadrează în dispoziţiile art. 3859 pct.14 C. proc. pen. şi care vizeazăreindividualizarea pedepsei, estenefondat şi urmează a fi înlăturat.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţeleau reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv periculozitatea socială ridicată a faptei, care prin constrângere afost supusă actelor de perversiunesexuală o fetiţă de 11 ani, cât şi de persoana inculpatului, care mai avea 9 zile până la împlinirea vârstei de 18 ani, cât şi antecedentele penale, fiind condamnat pentru furt calificat la 1 an şi 6 luni închisoare, cu suspendare.
Or, ţinând seama de toate aceste considerente, pedeapsa aplicatăeste necesară atingerii scopului de prevenire, educare şi reinserţia inculpatului în societate, reducerea pedepseinejustificându-se.
Ca atare Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. (b) C. proc.pen., varespinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Va deduce din pedeapsătimpul reţinerii de la 9 noiembrie 2002, constatând că inculpatul este arestat în altăcauză.
Văzând şi prevederile art.192 alin. (2) C. proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 314 din 27 octombrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5037/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5044/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
