ICCJ. Decizia nr. 5025/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.5025/2003

Dosar nr.4960/2003

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanţa P.N.A. s-a pus în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor P.S., M.I., C.D. şi N.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. b) şi c), raportat la art. 17 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., art. 248, 289, 291 şi art. 323, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 33 lit. a) şi b) din acelaşi cod.

S-a reţinut, în fapt, că cei 4 inculpaţi au cooperat în activitatea de acordarea unor credite, în condiţii nelegale, către diverse societăţi şi care au fost utilizate în alte scopuri de către acestea.

La 29 octombrie 2003, P.N.A. a solicitat prelungirea duratei arestării preventive, cu 30 zile, pentru cei 4 inculpaţi, în vederea administrării probatoriilor.

La termenul din 30 octombrie 2003 apărătorii inculpaţilor au recuzat întreaga instanţă de la Tribunalul Gorj, situaţie în care Tribunalul Gorj a scos cauza de pe rol privind prelungirea arestării preventive privind pe inculpaţi şi a înaintat-o Curţii de Apel Craiova pentru a se pronunţa asupra cererii de recuzare.

Totodată a stabilit termen pentru prelungirea duratei arestării preventive, la Tribunalul Gorj, la data de 31 octombrie 2003 – ora 18,00.

Prin încheierea din 31 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a admis propunerea P.N.A. şi a dispus prelungirea arestării preventive, pentru toţi inculpaţii, după cum urmează:

- pentru M.I. de la 11 noiembrie 2003, ora 17,45 la 10 decembrie 2003, inclusiv;

- P.S. de la 11 noiembrie 2003, ora 22,00 la 10 decembrie 2003, inclusiv;

- N.I. de la 4 noiembrie 2003, ora 17,30 la 5 decembrie 2003, inclusiv;

- C.D. de la 10 noiembrie 2003 la 9 decembrie 2003, inclusiv.

A fost respinsă cererea de recuzare.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 31 octombrie 2003, ora 19,30, Tribunalul Gorj, a admis, la rândul său propunerea P.N.A. şi a prelungit durata arestării preventive, pe o durată de 30 zile, pentru toţi inculpaţii.

A fost respinsă cererea inculpaţilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligaţia de a nu părăsi localitatea.

Curtea de Apel Craiova prin încheierea din 3 octombrie 2003, constatând că recursurile inculpaţilor împotriva încheierii Tribunalului Gorj, pronunţată la 31 octombrie 2003, ora 19,30, vizează soluţia unei instanţe recuzate, încheierea curţii de apel prin care s-a respins recuzarea nefiind definitivă a dispus;

Scoaterea cauzei de pe rol, ataşarea acesteia la dosarul nr. 2279/P/2003 al acelei curţi de apel pentru a se înainta Curţii Supreme de Justiţie spre soluţionare.

Împotriva încheierii nr. 7 din 31 octombrie 2003 au declarat recurs cei patru inculpaţi solicitând, în esenţă, respingerea cererii formulată de P.N.A. şi punerea lor de îndată în libertate, întrucât nu se mai menţin temeiurile care au stat la baza arestării.

Acest motiv de recurs nu poate fi primit, întrucât, din actele dosarului rezultă că sunt indicii temeinice, care conduc la propunerea ca inculpaţii faţă de care se efectuează urmărirea penală au săvârşit faptele, pentru care sunt cercetaţi.

S-a mai invocat că încheierea prin care curtea de apel a prelungit măsura arestării preventive a fost judecată în complet format din 2 judecători (deci nelegal constituit), iar şedinţa a fost publică, motiv de nulitate absolută potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

În motivele scrise se mai menţionează că în mod greşit nu s-a admis cererea de recuzare formulată.

Recursurile declarate nu sunt fondate.

Verificând încheierea nr. 7 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova rezultă, că, completul de judecată a fost compus dintr-un singur judecător.

Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs privind împrejurarea că judecata a avut loc în şedinţă publică, se apreciază că această împrejurare atrage sancţiunea nulităţii relative, faţă de regula nulităţilor virtuale consacrată de Codul de procedură penală în sistemul căruia nulităţile absolute sunt numai cele exprese. Or, în categoria acestora prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen., sunt menţionate dispoziţiile relative la publicitatea şedinţei de judecată, nu şi dispoziţiile care derogă de la acest principiu.

Astfel fiind, în speţă, judecata cauzei în şedinţă publică putea atrage nulitatea hotărârii pronunţate, potrivit prevederilor art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai dacă s-ar fi dovedit că prin aceasta s-a adus o vătămare ce nu putea fi înlăturată decât prin anularea hotărârii respective.

Motivul invocat privind greşita soluţionare a cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului Gorj nu poate, de asemenea, a fi primit întrucât, în speţă, nu s-a dovedit existenţa incompatibilităţilor prevăzute de art. 47 sau art. 48 C. proc. pen.

În raport de cele expuse, Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate cu trimiterea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 2283/P/2003 (ataşat la dosarul de faţă) la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecăţii recursurilor declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Gorj la 31 octombrie 2003 în dosarul nr. 2585/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I., P.S., N.I. şi C.D. împotriva încheierii nr. 7 din 31 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.

Trimite cauza ce formează obiectul dosarului nr. 2283/P/2003 (ataşat la dosarul de faţă) la Curtea de Apel Craiova, pentru continuarea judecăţii recursurilor declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Tribunalul Gorj la 31 octombrie 2003 în dosarul nr. 2585/2003.

Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5025/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs