ICCJ. Decizia nr. 5031/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5031/2003
Dosar nr.3398/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 12 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul P.E. la pedeapsa de 6 ani închisoare, în baza art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) în art. 182 alin. (2) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive începând din 31 martie 2002 la zi, menţinându-se starea de arest a acestuia.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti suma de 6.105.316 lei, despăgubiri civile reprezentând contravaloarea prestaţiilor medicale acordate părţii vătămate P.C.H.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a cuţitului corp delict, care a servit la săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a reţinut că, între inculpatul P.E. şi fiul său P.C.H., parte vătămată, a existat o stare conflictuală mai veche, datorată, în principal, părţii vătămate care consuma în mod frecvent băuturi alcoolice şi provoca scandaluri în familie, certându-se, în deosebi, cu tatăl său.
În ziua de 30 martie 2002, în cursul după-amiezii, după ce consumase o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice, partea vătămată a provocat din nou un scandal, spărgând unul din geamurile locuinţei şi certându-se cu tatăl său care consumase şi el băuturi alcoolice. Martorul P.C.V. a încercat să-l liniştească pe partea vătămată, iar inculpatul a chemat un echipaj de poliţie, care l-a luat pe partea vătămată şi l-a dus la Secţia 19 Poliţie. După o oră, partea vătămată s-a întors acasă, găsindu-l doar pe inculpat. Între cei doi a izbucnit un nou incident, părţile injuriindu-se reciproc. În timp ce se aflau în curtea locuinţei comune, în apropierea porţii, inculpatul a scos din buzunar un cuţit şi i-a aplicat fiului său o lovitură în zona abdominală. După aceea, victima a ieşit pe stradă şi, după parcurgerea a câţiva zeci de metri, s-a prăbuşit pierzându-şi cunoştinţa. Ulterior a fost transportat la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti.
Inculpatul s-a predat organelor de poliţie, recunoscând că şi-a înjunghiat fiul, predând şi cuţitul corp delict.
În urma loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa.
Instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare constând în comportarea sa bună anterior săvârşirii faptei şi sinceritatea şi regretul manifestat ulterior, precum şi prezentarea de bună voie la poliţie.
Prin Decizia penală nr. 302/A din 26 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţele au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând-o în mod corespunzător şi în drept.
Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată apelantului inculpat a fost bine individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Reţinerea stării de provocare, solicitată de inculpat, nu se justifică, întrucât fapta a fost săvârşită în a doua parte a incidentului, după ce primul incident, provocat de victimă, fusese deja aplanat.
Or, între cele două părţi ale conflictului a existat o distanţă apreciabilă în timp, care exclude existenţa unei stări de provocare. Totodată, nu a fost dovedită existenţa unei puternice tulburări sau emoţii determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă, sub imperiul căreia inculpatul să fi săvârşit fapta, împrejurări prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Reţinând că la stabilirea pedepsei s-a ţinut seama atât de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, cât şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.E.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 31 martie 2002 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.E. împotriva deciziei penale nr. 302 din 26 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 31 martie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5027/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4989/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
