ICCJ. Decizia nr. 5018/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5018/2003
Dosar nr.4499/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 120 din 5 martie 2003, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul K.I. la 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen. şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa de executat s-a dedus durata arestării preventive de la 14 decembrie 2001 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 19.192.301,92 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, către Casa de Asigurări de Sănătate Braşov.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 13 decembrie 2001, inculpatul K.I. se găsea în locuinţa mamei sale împreună cu prietena sa J.S.M., cu fratele său, victima K.A. şi cu vărul său, victima I.I.
Pe fondul băuturilor alcoolice consumate, s-a produs un incident între inculpat şi fratele său K.A., în cadrul căruia aceştia s-au bătut în locuinţă şi apoi în curtea imobilului, de fiecare dată intervenind victima I.I. care i-a despărţit.
K.L., mama inculpatului şi prietena acestuia la un moment dat au plecat din locuinţă după cumpărături, iar în lipsa lor a reizbucnit conflictul între inculpat şi fratele său, împrejurare în care inculpatul l-a lovit pe fratele său cu un topor în cap.
I.I. a încercat să intervină, dar inculpatul l-a lovit şi pe acesta în cap cu acelaşi topor şi pentru a fi sigur că l-a ucis pe fratele său i-a mai aplicat în cap o lovitură cu acelaşi topor, după care a părăsit locuinţa şi a abandonat toporul.
Urmarea loviturilor aplicate de inculpat, K.A. a decedat în seara incidentului, iar I.I. la data de 20 decembrie 2001.
Raportul de constatare medico-legală a reţinut că moartea lui K.A. s-a datorat contuziei cerebrale grave şi difuze, consecutivă unui politraumatism cu fracturi multieschiloase de boltă şi bază craniană, iar cu privire la victima I.I., din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea acesteia a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei meningee, hematomului subdural şi contuziei cerebrale, consecutive fracturii bolţii şi bazei craniului în cadrul unui traumatism cranio-cerebral.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul K.I.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că prima instanţă nu a ţinut seama de recomandarea din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, în sensul aplicării măsurii de siguranţă prevăzute de dispoziţiile art. 113 C. pen., solicitând şi majorarea pedepsei. Totodată, s-a mai susţinut că faptei săvârşite i s-a dat o încadrare juridică greşită, considerând că se impune şi aplicarea dispoziţiilor art. 175 lit. c) C. pen., dat fiind faptul că victima K.A. era fratele inculpatului.
Inculpatul a criticat sentinţa cu privire la nereţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. şi la cuantumul pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 231/ Ap din 11 septembrie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de parchet şi a casat sentinţa numai cu privire la încadrarea juridică dată faptei săvârşită de inculpat şi la neaplicarea măsurii de siguranţă prevăzută de art. 113 C. pen.
Rejudecând în aceste limite, a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul completării şi cu prevederile art. 175 lit. c) C. pen.
Prin aceeaşi decizie s-a dispus aplicarea dispoziţiilor art. 113 C. pen., în sensul obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoşire şi s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi de inculpat.
În recursul parchetului, întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-a solicitat majorarea pedepsei.
La rândul său inculpatul a susţinut că pedeapsa aplicată este prea severă şi a cerut reducerea ei.
Examinând Decizia atacată prin prisma motivelor de casare invocate se constată întemeiat numai recursul parchetului şi nefondat recursul inculpatului.
Atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt confirmată de probele administrate şi aflate la dosar.
În ce priveşte individualizarea pedepsei în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social a faptei fiind ridicat, el vizând pierderea a două vieţi, a fratelui şi respectiv vărului, prin lovituri cu toporul aplicate direct în cap, pedeapsa de 20 de ani nu este îndestulătoare pentru realizarea scopului ei, prevenţia specială şi generală prevăzută de art. 52 C. pen., pedeapsă ce se impune a fi majorată.
Faptul că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, nu erau în măsură să cântărească mai mult faţă de pericolul social deosebit de ridicat a faptei comisă în condiţiile arătate.
Ca urmare, critica fiind întemeiată, urmează a fi admisă şi a se dispune în consecinţă, în sensul majorării pedepsei aplicată inculpatului.
Cât priveşte recursul declarat de inculpat, pentru considerentele expuse, urmează a fi respins ca nefondat şi în conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie 2003 şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 231/ Ap din 11 septembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul K.I.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 120 din 5 martie 2003 a Tribunalului Braşov, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen., pe care o majorează la 23 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 14 decembrie 2001 la 5 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5003/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5019/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
