ICCJ. Decizia nr. 5003/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5003/2003
Dosar nr.3094/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113 din 6 februarie 2003 a Tribunalului Iaşi, au fost condamnaţi inculpaţii G.M.A. la pedepsele de 2 ani închisoare, în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi un an închisoare, în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acestei pedepse conform art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen., pe o durată de 4 ani şi A.M.I., în baza art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate a inculpatului din executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1898 din 23 mai 1995 a Judecătoriei Iaşi şi contopirea restului de 1149 zile rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 1149 zile închisoare.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-au dedus din pedepsele aplicate duratele arestării preventive de la 5 martie 2002 la 3 mai 2002, pentru inculpata G.M.A. şi de la 5 martie 2002 la zi, pentru inculpatul A.M.I.
În baza art. 257 alin. ultim C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 1400 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei şi a sumei de 1.150.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că inculpata G.M.A. şi inculpatul A.M.I., în perioada noiembrie 2001 – ianuarie 2002, au pretins şi primit de la numiţii P.M. şi M.M. suma totală de 1300 dolari S.U.A. pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului de Paşapoarte Iaşi.
S-a mai reţinut că aceeaşi inculpată în luna octombrie 2000 a pretins de la numita M.A. suma de 1.300.000 lei şi a primit 300.000 lei pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi în vederea cercetării în stare de libertate a numitului D.P., în luna septembrie 2001 a pretins şi primit de la numita R.M. suma de 750.000 lei pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului Iaşi în vederea recuperării unor bunuri sustrase şi în luna iulie 2001 a pretins şi primit de la numitul N.I. suma de 100.000 lei pentru a interveni pe lângă o grefieră a Tribunalului Iaşi în vederea anulării unei amenzi contravenţionale.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpata a completat în fals o cerere adresată Serviciului de Paşapoarte Iaşi pe numele lui M.M., în vederea deţinerii unei adeverinţe consulare.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza proceselor-verbale de constatare a infracţiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a plângerilor şi declaraţiilor numiţilor P.M., M.M., M.A., R.M. şi N.I., a declaraţiilor martorilor M.D., S.C., P.V., P.I., M.F., N.M., D.P., B.A. şi S.R., probe coroborate cu recunoaşterile depline şi amănunţite ale inculpaţilor.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 201 din 2 iunie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi de inculpata G.M.A. şi a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe numai cu privire la aplicarea graţierii, a cuantumului pedepsei, a modalităţii de executare şi a confiscării speciale.
Rejudecând, instanţa de control a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente şi a constatat graţiată în baza art. 1 şi 2 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Totodată, au fost menţinute dispoziţiile art. 81 C. pen., privitoare la aceeaşi pedeapsă şi în baza art. 120 alin. (2) C. pen., a fost redus termenul de încercare la 2 ani.
Referitor la pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost majorată pedeapsa de la 2 ani la 2 ani şi 10 luni închisoare, înlăturându-se pentru această pedeapsă dispoziţiile art. 81, art. 82 şi art. 83 C. pen. şi ale art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost înlăturate dispoziţiile de confiscare de la ambii inculpaţi a sumelor de 1300 dolari S.U.A. şi 1.150.000 lei şi s-a decis în baza art. 257 alin. ultim C. pen., confiscarea de la inculpata G.M.A. a sumelor de 800 dolari S.U.A. şi 4.000.000 lei şi de la inculpatul A.M.I. a sumei de 450 dolari S.U.A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a considerat că hotărârea tribunalului este greşită ca urmare a omisiunii de a constata graţiată pedeapsa aplicată inculpatei G.M.A., în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fapta fiind anterioară publicării Legii nr. 543/2002.
Totodată, s-a apreciat greşit individualizată pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., sub aspectul cuantumului sancţiunii şi modalitatea de executare.
De asemenea, s-a constatat că au fost aplicate greşit dispoziţiile art. 257 alin. (1) C. pen., referitoare la confiscarea sumelor ce au făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpata G.M.A. care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susţinut că pedeapsa pentru infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., a fost greşit individualizată, ea solicitând menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Probele administrate în cauză au confirmat vinovăţia inculpatei în săvârşirea, în baza aceleiaşi rezoluţii a infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), constând în pretinderea şi primirea unor sume de bani în vederea exercitării unor influenţe asupra unor lucrători de poliţie de la Serviciul de Paşapoarte Iaşi pentru obţinerea prelungirii paşaportului ori a unor documente necesare obţinerii vizei pentru Anglia, de la Poliţia Municipiului Iaşi, pentru cercetarea în stare de libertate a unei persoane care a săvârşit infracţiunea de tâlhărie ori pentru recuperarea unor bunuri furate şi asupra unei grefiere de la Tribunalul Iaşi în vederea anulării unei amenzi contravenţionale.
Faţă de întinderea perioadei infracţionale cuprinsă între lunile iulie 2001 şi ianuarie 2002, având în vedere modul în care au fost comise faptele şi sumele importante pretinse şi primite de la cei cinci cumpărători de influenţă, în mod justificat instanţa de apel, potrivit art. 72 şi art. 52 C. pen., a considerat că se impune majorarea pedepsei, orientată înspre minimul legal şi executarea acesteia în regim de detenţie în vederea asigurării prevenirii generale şi reintegrării în comunitate a inculpatei.
Deoarece au fost respectate criteriile arătate de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., critica referitoare la greşita individualizare a pedepsei şi solicitarea recurentei de menţinere a pedepsei aplicate de prima instanţă nu pot fi primite.
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, iar din actele dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata G.M.A. împotriva deciziei penale nr. 201 din 2 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5002/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5018/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
