ICCJ. Decizia nr. 5027/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5027/2003
Dosar nr. 2369/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1191 din 5 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul C.L.I. zis „L.” la pedeapsa de 8 ani închisoare, în baza art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. din acelaşi cod şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 şi art. 176 lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), în art. 174 cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
A fost dedusă din pedeapsă durata arestării preventive începând din 18 decembrie 2001 la zi, menţinându-se starea de arest a acestuia.
S-a luat act că partea vătămată B.A., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului a cuţitului corp delict care a servit la săvârşirea infracţiunii.
Instanţa a reţinut că, între inculpatul minor şi victima B.D.E., elevă în clasa a XI-a a Liceului Agroindustrial Seicaru au existat relaţii de prietenie şi ulterior de concubinaj. Relaţiile lor s-au deteriorat datorită certurilor, ceea ce a determinat despărţirea lor periodică.
Astfel, la data de 14 decembrie 2001, nefiind de acord să mai convieţuiască cu inculpatul, victima a plecat de la domiciliul acestuia şi al părinţilor lui.
Nemulţumit şi neacceptând despărţirea, inculpatul a mers în comuna Ciorogârla, unde a constatat că B.D.E. nu se afla acasă.
În noaptea de 15 decembrie 2001, inculpatul a dormit în locuinţa concubinei sale unde a încercat să se sinucidă, folosind, în acest sens, partea metalică a brichetei cu care şi-a produs leziuni la mâini şi la gât. În aceste împrejurări, a sosit şi victima în dimineaţa zilei de 16 decembrie 2001.
Inculpatul a reuşit s-o determine din nou pe concubina sa să meargă la domiciliul său din Bucureşti pentru a-şi lua lucrurile personale şi a pleca definitiv de la el, urmând ca ulterior să-şi găsească o altă locuinţă unde să locuiască. La această discuţie a fost prezentă şi B.A., sora victimei, care s-a oferit s-o însoţească. Ajungând la locuinţa inculpatului şi a părinţilor săi, victima a avut unele discuţii cu mama inculpatului, căreia i-a spus că nu mai doreşte să convieţuiască cu fiul ei, motiv pentru care a venit să-şi ia lucrurile şi să plece definitiv de la ei. În timp ce B.D. îşi strângea lucrurile, inculpatul a ieşit din dormitor, a trecut prin sufrageria unde se aflau părinţii săi şi sora concubinei sale şi a ieşit în balcon de unde a luat un cuţit, reintrând apoi în dormitor.
La scurt timp s-au auzit ţipetele şi gemetele de durere ale numitei B.D.E. B.A. şi mama inculpatului au mers imediat în dormitor unde l-au găsit pe inculpat lovind cu un cuţit, cu brutalitate şi de mai multe ori, pe concubina sa. Deşi ele au intervenit, cerându-i inculpatului să nu o mai lovească, leziunile fiind grave, nu au reuşit să-l oprească, inculpatul continuând s-o lovească. Ulterior a urmărit-o pe B.A., sora victimei, care de frica acestuia a fugit pe scările blocului. Sora victimei s-a prezentat la poliţie, în speranţa că îşi va putea salva sora. Deplasându-se la faţa locului, un echipaj de poliţie format din doi subofiţeri a constatat că B.D. decedase, iar lângă cadavrul ei se afla un cuţit plin de sânge.
Tribunalul a menţinut încadrarea juridică dată faptei inculpatului, prin rechizitor, în art. 174 şi art. 176 lit. a) C. pen., reţinând că fapta inculpatului a creat un sentiment de groază şi oroare mamei inculpatului şi sorei victimei, în prezenţa cărora inculpatul a continuat să lovească victima cu cuţitul.
Inculpatul s-a predat organelor de poliţie, la data de 18 decembrie 2001 (dată la care fusese emis mandatul de arestare preventivă) şi a declarat că recunoaşte şi regretă fapta.
Prin Decizia penală nr. 144/A din 26 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desfiinţând în parte sentinţa atacată, în sensul înlăturării aplicării art. 65 C. pen. şi a art. 118 lit. d) C. pen. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Curtea de apel a constatat că este nelegală aplicarea pedepsei complementare, în baza art. 109 alin. (3) şi (4) C. pen., potrivit cărora, pedepsele complementare nu se aplică minorului.
De asemenea, a constatat că este nelegală aplicarea şi a art. 118 lit. b) C. pen., deoarece cuţitul nu a aparţinut infractorului. Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa a fost corect individualizată, astfel încât a menţinut sub acest aspect sentinţa atacată cu apel de parchet şi de către inculpat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul.
Cu privire la recursul inculpatului:
În şedinţa de judecată din 6 noiembrie 2003, recurentul inculpat a solicitat să se ia act de retragerea recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 3854 alin. (2) teza a doua, părţile îşi pot retrage recursul în condiţiile art. 369 C. proc. pen.
Curtea, constatând că au fost respectate condiţiile prevăzute în art. 369 C. proc. pen., aplicate în mod corespunzător, întrucât retragerea recursului s-a făcut personal până la închiderea dezbaterilor, urmează a lua act de retragerea solicitată de recurentul inculpat.
Cu privire la recursul declarat de parchet, care vizează individualizarea greşită a pedepsei (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.):
Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată recurentului inculpat a fost bine individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, ambele instanţe au ţinut seama de limitele de pedeapsă stabilite de art. 176 şi art. 109 alin. (1) C. pen., inculpatul fiind minor la data săvârşirii faptei. De asemenea, s-a apreciat corect şi gradul de pericol social al faptei, al persoanei infractorului (care nu are antecedente penale şi care, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, prezintă tulburări de personalitate de tip instabil impulsiv), precum şi sinceritatea manifestată a doua zi de la data săvârşirii faptei, când s-a şi predat organelor de poliţie, regretând fapta comisă.
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va scade din pedeapsă durata arestării preventive începând cu data de 18 decembrie 2001 la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul C.L.I. împotriva deciziei penale nr. 144 din 11 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Ia act că inculpatul C.L.I. şi-a retras recursul declarat împotriva aceleiaşi decizii.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 18 decembrie 2001, la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5025/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5031/2003. Penal → |
|---|
