ICCJ. Decizia nr. 5049/2003. Penal. Revizuire. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.5049/2003

Dosar nr. 3070/2003

Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată, condamnatul S.A.I. a solicitat revizuirea sentinţei nr. 816 pronunţată de Tribunalul Dolj la data de 7 decembrie 1999, rămasă definitivă prin Decizia nr. 223/2000 a Curţii de Apel Craiova, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat.

În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susţinut în esenţă că ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere s-au descoperit fapte şi împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la data soluţionării cauzei şi că soluţia pronunţată s-a întemeiat pe declaraţiile a doi martori propuşi de partea vătămată, care au fost influenţaţi de aceasta.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca neîntemeiată de către prima instanţă, soluţia fiind menţinută de către Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 266 din 5 iunie 2003.

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs condamnatul.

Recursul nu este fondat.

Analizând cererea de revizuire formulată de condamnat, se constată că acesta nu menţionează care sunt împrejurările sau faptele noi descoperite şi care să nu fi fost avute în vedere de către instanţă la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere. Nefiind precizate împrejurări sau fapte noi, care să determine revizuirea hotărârii, prima instanţă nu a putut face nici un fel de analiză a acestui motiv de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

De fapt, condamnatul a solicitat reexaminarea probelor administrate în cauză şi solicită reaudierea unui martor ce nu a fost ascultat în instanţă, fără însă a menţiona faptele sau împrejurările noi ce ar putea fi probate cu declaraţia acestuia.

Un al doilea motiv invocat de condamnat în cererea de revizuire se referă la declaraţiile martorilor propuşi de către partea vătămată, pe care îi consideră mincinoşi, deşi la dosarul cauzei nu s-a depus o hotărâre de condamnare a lor pentru mărturie mincinoasă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Faţă de cele de mai sus, se desprinde concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen., astfel încât, hotărârile sunt legale şi temeinice sub toate aspectele.

În consecinţă, recursul urmează a fi respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de condamnatul S.A.I. împotriva deciziei nr. 266 din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.

Obligă pe recurent, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5049/2003. Penal. Revizuire. Recurs