ICCJ. Decizia nr. 5055/2003. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5055/2003
Dosar nr. 3432/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 209 din 4 iunie 2003, Tribunalul Vaslui, a respins contestaţia în anulare formulată de condamnata S.V., ce a vizat sentinţa penală nr. 120 din 4 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Vaslui prin care a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 20 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi lipsire de libertate în mod nelegal.
S-a reţinut că situaţia invocată de condamnată nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Apelul formulat de condamnată a fost respins prin Decizia penală nr. 269 din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat că, cererea condamnatei nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie în anulare prevăzute de art. 386 C. proc. pen. A mai arătat instanţa de apel că, de altfel, condamnata a uzat de toate căile ordinare de atac, unde a formulat aceleaşi motive de desfiinţare a hotărârilor pronunţate. În plus, la termenul din 4 iunie 2003, condamnata a renunţat la contestaţia formulată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs condamnata, reiterând criticile pe care le-a formulat încă de la depunerea cererii, respectiv că la prima instanţă nu au fost audiaţi şi alţi martori care ar fi putut clarifica unele aspecte ale cauzei.
Recursul este fondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui ca o contestaţie la executare, condamnata S.V. a solicitat „rejudecarea cazului" şi audierea unor martori, respectiv concubinul său C.P. şi concubinul soacrei sale B.V., precum şi a altor martori, în vederea elucidării unor aspecte care ar avea influenţă asupra hotărârilor date în cauză.
În această situaţie, instanţa, faţă de motivele invocate de condamnată trebuia să constate că motivele invocate pot fi examinate prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., privind revizuirea şi să procedeze în consecinţă, respectiv să o înainteze procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă pentru a dispune, în sensul art. 397 C. proc. pen.
În consecinţă, fiind în prezenţa cazului de casare prevăzut de art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., urmează a se admite recursul, a casa sentinţa şi Decizia atacată şi a trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnata S.V. împotriva deciziei nr. 269 din 10 iulie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa nr. 209 din 4 iunie 2003 a Tribunalului Vaslui şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Vaslui.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5053/2003. Penal. întreruperea executării... | ICCJ. Decizia nr. 5068/2003. Penal. Recuzare. Recurs → |
|---|
