ICCJ. Decizia nr. 5045/2003. Penal. Art.282 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5045/2003
Dosar nr. 1131/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13 din 16 ianuarie 2002, Judecătoria Bolintin Vale a condamnat pe inculpatul P.N.M. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de punere în circulaţie a unor monede sau alte valori falsificate, prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2268 din 9 septembrie 1997 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, dispunându-se executarea acesteia pe lângă pedeapsa stabilită în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute în total 4 ani închisoare.
S-a reţinut că la data de 15 iulie 2000, inculpatul a pus în circulaţie 25 bancnote de 50.000 lei ştiind că sunt false. Tribunalul Giurgiu şi Curtea de Apel Bucureşti, au respins apelul şi recursul prin deciziile nr. 416 din 3 iulie 2002 şi respectiv nr. 1705 din 11 septembrie 2002.
Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare considerând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea legii.
Astfel, procurorul de şedinţă a precizat că în mod greşit prima instanţă nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi deşi era obligatorie.
Pentru acest motiv a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi aplicarea dispoziţiilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), referitoare la interzicerea unor drepturi.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa aplicată este de cel puţin 2 ani închisoare şi instanţa constată că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Totodată, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, aplicarea pedepsei menţionate este obligatorie când legea o prevede, iar în alin. (3) se precizează că şi în acest caz trebuie îndeplinită condiţia ca pedeapsa principală aplicată să fie închisoare de cel puţin 2 ani.
Întrucât art. 282 alin. (2) C. pen., prevede că pentru infracţiunea de punere în circulaţie, a unor monede sau a altor valori falsificate se aplică pe lângă pedeapsa principală şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, iar inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, rezultă că recursul în anulare urmează să fie admis.
Onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpat va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei nr. 13 din 16 ianuarie 2002 a Judecătoriei Bolintin Vale, deciziei nr. 416 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Giurgiu şi deciziei nr. 1705 din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe inculpatul P.N.M.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5044/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5047/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
