CSJ. Decizia nr. 5048/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5048/2003
Dosar nr. 2395/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 245 din 13 martie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de condamnatul R.V. privind revizuirea sentinţei penale nr. 101 din 17 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1651/1999.
Prin sentinţa penală sus-menţionată, inculpatul R.V. a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., în baza art. 217 alin. (1) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, iar în baza art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare urmând ca în final să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Prin Decizia penală nr. 503 din 28 septembrie 2000 (dos. nr. 1446/2000) Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de parchet şi în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Soluţia instanţei de apel a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat, prin Decizia penală nr. 211 din 16 ianuarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Având în vedere că prin cererea de revizuire petentul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţa de fond la soluţionarea cauzei şi că infracţiunea săvârşită de inculpat a fost flagrantă, acesta fiind imobilizat de martorii oculari, instanţa de fond a respins cererea de revizuire formulată.
Prin Decizia penală nr. 268 din 15 mai 2003 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva hotărârilor pronunţate revizuientul a declarat recurs, susţinând că greşit i s-a emis mandat de executare pentru pedeapsa de 7 ani închisoare, în loc de 6 ani închisoare cât ştie că a fost condamnat la instanţa de apel.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului se constată că petentul, prin memoriile depuse la dosar, nu-şi întemeiază cererea de revizuire pe nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., motive pentru care, corect s-a dispus respingerea acesteia, ca neîntemeiată.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat, recursul declarat de revizuient.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul R.V., împotriva deciziei nr. 268 din 15 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent, să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5047/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5049/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
