ICCJ. Decizia nr. 5076/2003. Penal. Art.20rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5076/2003
Dosar nr.2669/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 286 din 24 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., pe inculpatul M.P. la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a dedus prevenţia de la 4 decembrie 2001, la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul de care s-a servit la săvârşirea infracţiunii.
S-a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca.
Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în seara zilei de 9 octombrie 2001, în jurul orelor 22,30, partea vătămată B.A. se afla împreună cu sora sa B.M., pe o bancă situată la intrarea în parcul Plumbuita. La un moment dat cei doi au fost acostaţi de 2 indivizi identificaţi ulterior, în persoana inculpatului M.P. şi a numitului V.C., care i-au întrebat dacă le pot oferi o ţigară.
Partea vătămată i-a înmânat ţigara solicitată, după care a continuat discuţia pe care o purta cu sora sa.
Inculpatul, care era în stare de ebrietate, a revenit la banca pe care o ocupa partea vătămată şi i-a cerut, de această dată, o sticlă de coca-cola. Cum partea vătămată nu deţinea o astfel de băutură, l-a rugat pe inculpat să-l lase în pace, acesta s-a enervat însă şi, în urma unei discuţii, referitoare la performanţele fizice ale fiecăruia, a aplicat părţii vătămate o lovitură cu pumnul în faţă. Partea vătămată a încercat să se apere, îmbrâncind inculpatul până la aleea din afara parcului, iluminată stradal, unde agresiunea a culminat cu înjunghierea părţii vătămate de către inculpat, cu un cuţit pe care îl avea asupra sa. Inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate, în zona braţelor, cât şi a abdomenului şi numai atunci când acesta a început să sângereze, inculpatul s-a oprit şi a plecat liniştit.
Instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prevăzute de art. 100 C. pen., dând eficienţă cauzelor legale de atenuare a răspunderii penale, tentativa şi minoritatea, gradul de pericol social concret la faptei săvârşite, modalitatea de săvârşire, de persoana inculpatului, de atitudinea parţial sinceră în proces, elemente în raport de care s-a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea între limitele prevăzute de partea specială a Codului penal, astfel cum au fost reduse, cu executare în regim de detenţie, fiind de natură a asigura îndreptarea inculpatului.
Apelul declarat de inculpatul M.P. a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 292 din 29 mai 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este excesiv de grea, fiind greşit individualizată, neţinând seama de împrejurările în care s-au comis faptele şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Recursul inculpatului este nefondat.
Inculpatul M.P. se face vinovat de săvârşirea unei infracţiuni grave de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, fiind în stare de ebrietate, în Parcul Plumbuita, s-a oprit în dreptul băncii pe care se afla partea vătămată B.A., împreună cu sora acestuia, solicitându-i, prima dată o ţigară, pe care a şi primit-o, iar apoi o sticlă de coca-cola, cu care nu a putut fi servit, întrucât partea vătămată, nu o avea, împrejurare faţă de care, inculpatul s-a enervat şi a aplicat părţii vătămate o lovitură cu pumnul în zona feţei.
Partea vătămată a încercat să se apere, în sensul de a-l îmbrânci pe inculpat şi de a se îndepărta de locul faptei, însă acesta a insistat să-l agreseze pe partea vătămată, până când, la un moment dat, a înjunghiat-o pe aceasta cu un cuţit avut asupra sa.
Martorii oculari V.T. şi B.M. arată faptul că inculpatul a aplicat mai multe lovituri de cuţit părţii vătămate, fără nici o justificare, lovindu-l pe acesta atât în zona braţului, cât şi în abdomen şi, numai după ce a văzut că partea vătămată a început să sângereze, a fost lăsată în pace.
Fiind transportată la Spitalul de Urgenţă Bucureşti, victima a fost internată, stabilindu-se că a fost înjunghiată abdominal, precum şi la antebraţul stâng, fiind constatate mai multe lovituri de cuţit aplicate şi fiind operată.
În considerarea situaţiei de fapt, încadrarea juridică dată faptei, este corectă, în raport de starea de minorat a inculpatului, putându-se aprecia că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată, este corect individualizată, conformă cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 şi art. 100 C. pen.
Nu în ultimul rând, instanţa fondului, la stabilirea cuantumului de pedeapsă, instanţa de fond a avut în vedere persoana acestuia, astfel cum a fost caracterizat prin ancheta socială efectuată şi din care rezultă că inculpatul este neşcolarizat, nu prestează nici o muncă utilă societăţii, provine dintr-o familie dezorganizată, în care toţi membrii ei trăiesc din venituri ocazionale.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi să-l respingă ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., menţinând astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 292 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpularestării preventive de la 4 decembrie 2001 la 7 noiembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5074/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5077/2003. Penal → |
|---|
