ICCJ. Decizia nr. 5073/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5073/2003
Dosar nr.2719/2002
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
- T.B., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- D.E., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- G.I., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- N.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 2 noiembrie 1999, inculpatul G.I. şi T.B. s-au deplasat în Piaţa Amzei, au escaladat o terasă şi au pătruns în sediul Fundaţiei S.C., printr-o fereastră neasigurată şi au sustras, din interior, mai multe bunuri, pe care le-au transportat la locuinţa inculpatului N.G. În cursul aceleiaşi nopţi, inculpaţii G.I. şi T.B., după ce au luat de la inculpatul N.G. o geantă de voiaj, s-au reîntors în sediul Fundaţiei, împreună cu inculpatul D.E., care a rămas afară, pentru a asigura paza.
Inculpaţii G.I. şi T.B. au intrat în sediul societăţii, de unde au sustras alte bunuri pe care le-au ascuns într-o încăpere, la subsolul clădirii. O parte din bunuri au fost duse la inculpatul N.G. spre a fi vândute, acesta înstrăinând un aparat fax.
Prin sentinţa penală nr. 871 din 21 decembrie 2001, Tribunalul Bucureşti, secţia a II–a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.B., din art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul D.E., din art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul G.I., din art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) alin. (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul N.G., din art. 221 C. pen., în art. 221, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 221, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul N.G. a fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
În baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul G.I. a fost condamnat la 4 ani şi 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul neexecutat din sentinţa penală nr. 17/1996 a Tribunalului Botoşani, de 134 zile.
S-a contopit pedeapsa aplicată prin sentinţa penală, cu restul rămas neexecutat de 134 de zile, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul T.B. a fost condamnat la 5 ani şi 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 39, art. 34 şi art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă penală nr. 1030/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute 5 ani şi 6 luni închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 36 C. pen., s-a dedus prevenţia de la data de 3 ianuarie 2000, la zi.
S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei de un an şi 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1030/1999 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti de la data de 3 ianuarie 2000 la zi.
S-a dispus retragerea formelor de executare, emise în baza acelei sentinţe penale şi emiterea de noi forme de executare.
În baza art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul D.E. a fost condamnat la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 39 lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 929/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă, prin Decizia penală nr. 602/1999 a Curţii de Apel Bucureşti, urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.
S-a dedus prevenţia inculpatului de la data de 7 noiembrie 1995, la data de 21 august 1998, executată în baza sentinţei penale nr. 992/1998 şi de la data de 9 februarie 2000, la zi. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a constatat prejudiciul parţial acoperit, prin restituirea către partea civilă: Fundaţia S.C.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la 100.000.000 lei către partea civilă Fundaţia S.C.
Inculpaţii T.B. şi G.I. au fost obligaţi la 1.000.000.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Inculpaţii D.E. şi N.G. au fost obligaţi la câte 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii G.I., T.B. şi N.G.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală, prin Decizia nr. 277/ A din 14 mai 2002 a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva sentinţei atacate şi, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor N.G., G.I. şi T.B., împotriva aceleiaşi sentinţe.
În apelul parchetului, a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi, rejudecând, în fond:
1. A majorat pedeapsa aplicată inculpatului N.G., de la un an şi 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.
2. A aplicat inculpatului G.I., un spor de pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul având de executat 7 ani închisoare.
3. A aplicat inculpatului T.B. un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul având de executat, în final, 8 ani închisoare.
A înlăturat aplicarea art. 35 C. pen., pentru acest inculpat.
A aplicat dispoziţiile art. 350 C. proc. pen., pentru acest inculpat.
4. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului D.E., cu restul rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 992/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpatul având de executat 5 ani închisoare, majorată cu un spor de 2 ani şi 6 luni închisoare, în final, având de executat 7 ani şi 6 luni închisoare.
Deduce detenţia inculpatului D.E., de la 9 februarie 2000, la data punerii în libertate.
Inculpaţii recurenţi, cărora li s-au respins recursurile, au fost obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, dispunându-se ca onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpatul D.E. să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatului T.B. nu i-au fost aplicate una sau mai multe pedepse complementare şi nici una sau mai multe măsuri de siguranţă, motiv pentru care nu se impune aplicarea art. 35 C. pen., cu privire la acest inculpat.
Instanţa trebuia să dispună în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi în baza dispoziţiilor art. 36 alin. (3) C. pen., deducerea prevenţiei acestui inculpat, de la data de 3 ianuarie 2000, la zi.
Întrucât inculpatul T.B. a fost arestat preventiv în prezenta cauză începând cu data de 3 ianuarie 2000, măsura arestării preventive fiindu-i prelungită din 30 în 30 de zile, instanţa trebuia, în baza art. 350 C. proc. pen., să menţină starea de arest, cu privire la acest inculpat.
2. Prin sentinţa penală nr. 992 din 24 octombrie 1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă, prin Decizia penală nr. 602 din 23 aprilie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, inculpatul D.E. a fost condamnat la 3 ani şi 4 luni închisoare.
A fost arestat preventiv, de la 7 noiembrie 1995 la 21 august 1998.
Fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză a fost săvârşită în data de 2 noiembrie 1999.
Întrucât inculpatul a executat în parte pedeapsa anterioară şi anume 2 ani, 9 luni şi 15 zile închisoare instanţa trebuia, în baza art. 39 alin. (2) C. pen., să dispună contopirea restului rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi anume 6 luni şi 15 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză.
În baza art. 34 lit. b) C. pen., trebuia să-i aplice, apoi, o pedeapsă rezultantă şi să deducă prevenţia de la data de 9 februarie 2000, la zi. În mod greşit, instanţa a contopit, în baza art. 39 lit. a) C. pen., pedeapsa aplicată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 992/1998 a Judecătoriei sectorului 3, Bucureşti.
3. Infracţiunile săvârşite de inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social. Săvârşirea infracţiunii de furt, în condiţiile prevăzute de art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., demonstrează o mai mare stăruinţă, din partea inculpaţilor, în realizarea hotărârii infracţionale şi, deci, un mai ridicat grad de pericol social. De asemenea, un grad ridicat de pericol social prezintă şi cel care îi sprijină pe cei care au săvârşit infracţiunea, în condiţiile menţionate, în vederea valorificării bunurilor obţinute din săvârşirea infracţiunii, beneficiind, totodată, de aceste bunuri.
Modul de operare folosit, înţelegerea prealabilă, perseverenţa infracţională a inculpaţilor, aceştia fiind condamnaţi anterior pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen, denotă o periculozitate sporită a acestora, ceea ce face necesară majorarea pedepsei aplicate acestora.
Pe cale de consecinţă, Curtea va aprecia apelurile inculpaţilor ca nefondate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii G.I., T.B., D.E. şi N.G.
Parchetul, în recursul său, a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală, sub aspectul pedepselor aplicate inculpaţilor G.I., T.B. şi D.E., încălcându-se dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen., care, nu permit, ca prin contopire să se depăşească totalul pedepselor stabilite de instanţă, pentru infracţiunile concurente.
Inculpaţii, în recursurile lor, au criticat pedepsele aplicate deoarece, mai ales, prin sporurile aplicate, sunt prea mari, reflectând, o greşită individualizare.
Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii G.I., T.B. şi D.I., în raport de criticile formulate şi de actele şi probele dosarului, Curtea constată că, într-adevăr, acestea sunt întemeiate, prin mărimea sporurilor aplicate inculpaţilor, aplicându-se, în fapt, pedepse, ce prin mărime, încalcă dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. proc. pen.
În atare situaţie, Curtea va trebui să admită respectivele recursuri şi în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să caseze Decizia atacată şi hotărârea instanţei de fond, reducând sporurile aplicate celor trei recurenţi, de aşa natură, încât, pedepsele aplicate să fie legale şi corect individualizate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii privind pe inculpaţi.
Pentru inculpatul T.B., se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, la zi.
Cu privire la inculpatul G.I., se va constata că este arestat în altă cauză.
În ce priveşte recursul inculpatului N.G., Curtea va trebui să facă aplicaţiunea art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respingându-l ca nefondat, pedeapsa aplicată fiind nu numai legală, dar şi bine individualizată, în raport de criteriile stabilite de legiuitor, prin prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Văzând şi reglementările privind plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plăţii onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii G.I., T.B. şi D.E. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 871 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia II-a penală, cu privire la individualizarea pedepselor aplicate.
Reduce sporul de pedeapsă pentru inculpatul T.B. de la 2 ani şi 6 luni închisoare la un an şi 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 7 ani închisoare.
Reduce sporul de pedeapsă pentru inculpatul D.E., de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Înlătură sporul de pedeapsă aplicat inculpatului G.I. de 2 ani şi 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului T.B., timpul arestării preventive de la 3 ianuarie 2000 la 7 noiembrie 2003.
Constată că inculpatul G.I. este arestat în altă cauză.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentul inculpat N.G. să plătească statului suma de 1.400.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaţilor G.I., T.B. şi D.E., în sumă de câte 400.000 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5072/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5074/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
