ICCJ. Decizia nr. 5072/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5072/2003
Dosar nr. 3135/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 100/ A din 18 iunie 2003, Curtea de Apel Tg. Mureş a respins, ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş împotriva sentinţei penale nr. 3 din 10 ianuarie 2003, prin care inculpatul L.P. a fost achitat (parţial) de sub acuza comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen. Prin sentinţa amintită, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., la un an şi 3 luni închisoare.
Această decizie a fost atacată în termen legal, cu recursuri, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi inculpat.
Parchetul a susţinut că Decizia atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece inculpatul L.P., a fost achitat fără nici un fel de temei, de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzute de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen. Prin sentinţa amintită, inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 74 şi art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa amintită, de un an şi 3 luni închisoare.
Înainte de dezvoltarea motivelor de recurs parchetul a descris cauza în raport de faptul că ea se află în al doilea ciclu profesional. S-a arătat că prin rechizitoriul nr. 510/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş din 26 noiembrie 1999 au fost trimişi în judecată inculpaţii R.P., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., art. 180 alin. (2), art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar inculpatul L.P., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. d) şi art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 12 din 17 ianuarie 2001 al Tribunalului Mureş, inculpatul R.P. a fost condamnat pentru cele trei infracţiuni comise la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare şi obligat la despăgubiri către părţile civile M.L., A.B. şi R.R. reprezentată de curator L.A. Inculpatul L.P. a fost condamnat pentru violare de domiciliu la un an şi 6 luni închisoare şi a fost achitat pentru complicitate la omor calificat. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş doar cu privire la inculpatul L.P. Au declarat apel şi cei doi inculpaţi şi partea civilă A.B.
Prin Decizia penală nr. 210/ A din 12 decembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelurile declarate şi a dispus rejudecarea cauzei în fond de către Tribunalul Mureş.
În al doilea ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul Mureş a hotărât condamnarea inculpatului R.P. la pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare, iar în privinţa inculpatului L.P. s-a hotărât condamnarea pentru infracţiunea de violare de domiciliu, la pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare, precum şi achitarea aceluiaşi inculpat, de sub acuza comiterii infracţiunii de complicitate la omor calificat, achitări întemeiate pe prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, criticând sentinţa doar sub aspectul greşitei achitări a inculpatului L.P., de sub acuza comiterii infracţiunii de complicitate la omor calificat.
Au declarat apeluri şi inculpaţii.
Prin Decizia penală atacată, pe de o parte, s-au respins apelurile declarate de procuror şi de inculpatul P.L., iar pe de altă parte, s-a admis apelul declarat de inculpatul R.P., s-a desfiinţat parţial hotărârea atacată, iar la rejudecare, s-a făcut aplicarea art. 1 din Legea nr. 543/2002, constatându-se graţiate integral pedepsele de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată, aplicată prin sentinţa penală nr. 772 din 1 aprilie 1997 a Judecătoriei Tg. Mureş şi de un an şi 6 luni aplicată, în prezenta cauză, pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a eliminat şi revocarea dispusă conform art. 83 C. pen., precum şi sporul de 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul R.P. să execute 16 ani închisoare.
Parchetul critică Decizia Curţii de Apel Tg. Mureş numai cu privire la inculpatul L.P. şi anume la greşita achitare a acestuia.
Din materialul probator administrat de procuror, în fază de urmărire penală, rezultă cu prisosinţă participarea acestui inculpat, în forma complicităţii, la săvârşirea, de către inculpatul R.P., a infracţiunii de omor calificat faţă de victima A.D. Astfel, martora L.A. a arătat în declaraţia sa, că în timp ce inculpatul R.P. aplica lovituri victimei, inculpatul L.P. stătea în faţa uşii imobilului cu un cuţit în mână, nelăsându-i pe nici unul din membrii familiei, aflaţi în încăpere să iasă.
L.E., în declaraţia sa, a precizat că în dimineaţa respectivă, aflându-se într-o încăpere a imobilului a auzit scandal, s-a deplasat în camera respectivă unde D.A. era căzut jos, plin de sânge, iar inculpatul R.P. se afla însoţit de coinculpatul L.P.
Declaraţia martorului M.L. jr., dată în faţa procurorului prin care este confirmată prezenţa inculpatului L.P. în imobil şi ajutorul dat coinculpatului R.P., prin împiedicarea celor prezenţi, de a cere ajutor din afară şi de a pune capăt conflictului.
Declaraţia concubinei victimei, R.M., a indicat şi ea în mod cert prezenţa inculpatului cu un cuţit mare în mână, în imobil, încercarea de a lovi pe martorul M.L., precum şi împiedicarea celorlalţi martori de a cere ajutor, în timp ce se săvârşea infracţiunea asupra victimei. Aceeaşi martoră a dat o declaraţie elocventă şi detailată în faţa procurorului, în care se arată textual, în timp ce R.P. i-a atacat pe victimă şi pe tatăl meu cu cuţitul, L.P. stătea în uşă şi nu ne lăsa, pe nici unul dintre noi să ieşim afară după ajutor.
În faţa instanţei de judecată, reaudiaţi aceşti martori, şi-au modificat în parte declaraţiile, dar aceasta nu înseamnă că inculpatul L.P. nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat, prin ajutorul dat coinculpatului, prin împiedicarea martorilor asistenţi la a da ajutor din afară pentru împiedicarea sau stoparea săvârşirii faptei.
În raport cu cele prezentate, parchetul consideră că atât sentinţa penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului, cât şi Decizia nr. 100 din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care a solicitat ca în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se admită recursul, să se caseze sentinţa penală nr. 3/2003 a Tribunalului Mureş ca şi Decizia penală nr. 100/ A din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş, iar în rejudecare să se dispună condamnarea inculpatului L.P., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., prin aplicarea prevederilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., dispunându-se contopirea pedepsei aplicate prin prezenta, cu pedeapsa aplicată de Tribunalul Mureş, pentru infracţiunea de violare de domiciliu, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.
În recursul său, inculpatul a criticat hotărârile pentru, netemeinicie, constând în stabilirea şi aplicarea unei pedepse prea mari, fără să se ţină seama că a comis fapta, din gelozie, surprinzându-şi soţia, de care era despărţit în fapt, cu un alt bărbat.
Examinându-se, cele 2 recursuri, în raport de criticile formulate împotriva hotărârii atacate, Curtea constată că, numai recursul declarat de parchet este întemeiat sub aspectul greşitei achitări a inculpatului L.P., pentru comiterea infracţiunii de complicitate la omor calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., recursul declarat de inculpatul R.P., fiind, însă nefondat.
Recursul parchetului este fondat, deoarece, într-adevăr, din probele administrate de procuror, în fază de urmărire penală, avem în vedere declaraţiile martorilor L.E., L.A., M.L. jr. şi R.M., se desprinde, participarea indubitabilă, a inculpatului L.P., la comiterea infracţiunii de omor, de către R.P., prin însoţirea acestuia şi prezenţa în momentul comiterii faptei, prin postarea în faţa imobilului, cu un cuţit în mână pentru ca nici unul din membrii familiei aflaţi în încăperea în care victima era violentată de R.P., să nu poată ieşi şi să ceară ajutoare, prin asistarea coinculpatului, în camera în care victima fusese doborâtă şi umplută de sânge, prin violenţele exercitate asupra sa şi, prin alte gesturi de natură a-l încuraja pe inculpatul R.P., în comiterea faptei.
În raport de aceste probe, este evident că era dovedită participarea inculpatului L.P. la faptă, sub forma complicităţii, neavând, nici-o relevanţă, revenirea ulterioară a martorilor, la instanţă, atâta timp cât, acestei reveniri, nu li s-au dat nici o explicaţie plauzibilă, pe baza tuturor probelor administrate.
Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de faţă, declarat de parchet, ca fondat şi să-l admită, ca atare casând, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe, cu privire la greşita achitare a inculpatului L.P., pentru infracţiunea de complicitate la omor calificat prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen.
Înlăturând această greşită achitare, instanţa va trebui ca, în baza art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., să condamne pe inculpatul L.P., la o pedeapsă, corespunzătoare, criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Această pedeapsă, va trebui contopită cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în final, inculpatul L.P., urmând a executa pedeapsa rezultantă.
În ce priveşte recursul inculpatului R.P., prin care cere reducerea pedepsei, este nefondat.
Pedeapsa de 16 ani, aplicată, foarte apropiată de minimul special, prevăzut de textul incriminator, ne arată că instanţele au ţinut seama de toate criteriile de individualizare, inclusiv de sentimentul de gelozie, invocat de inculpat, deşi, starea de despărţire în fapt, în care inculpatul se afla de mai mult timp, de soţia sa, este de natură a anihila, în mare măsură, efectul scuzabil al acestui sentiment.
Aceasta va face ca instanţa să privească recursul declarat de inculpatul R.P. ca nefondat şi să-l respingă, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsa aplicată acestui inculpat, timpul arestării preventive, la zi.
Având în vedere şi reglementările privind plăţile cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariilor de avocaţi, pentru apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş împotriva deciziei penale nr. 100/ A din 18 iunie 2003 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 3 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureş, numai cu privire la inculpatul L.P. şi la greşita achitare pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen.
În baza art. 26, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., condamnă pe inculpatul L.P. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat în baza art. 192 alin. (2) C. pen., în final inculpatul având de executat 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.P. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R.P., timpul arestării preventive de la 6 octombrie 1999 la 7 noiembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului L.P., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5071/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5073/2003. Penal → |
|---|
