ICCJ. Decizia nr. 5077/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5077/2003
Dosar nr. 3381/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 160 din 28 mai 2003 a Tribunalului Suceava, secţia penală, inculpatul P.I.M. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 15 ani închisoare şi interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen.
S-a computat durata arestării preventive, de la 15 august 2002 până la zi şi s-a menţinut starea de arest.
S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi suma de 13.151.378 lei, cheltuieli de spitalizare plus dobânda legală, calculată începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la recuperarea integrală a debitului şi statului suma de 6.000 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în ziua de 5 august 2002, în jurul orei 18,00, pe drumul din faţa casei inculpatului, trecea victima care, fiind în stare de ebrietate, profera injurii la adresa familiei acestuia şi, atunci inculpatul, care şi el consumase băuturi alcoolice, a ieşit din curte şi i-a aplicat victimei B.D. mai multe lovituri cu pumnii şi corpuri contondente, iar când aceasta a căzut, i-a mai aplicat câteva lovituri cu picioarele în zona capului, provocându-i leziuni care au condus la deces, în ziua de 11 august 2002, la Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 194 din 14 iulie 2003.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul susţinând că în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa infracţiunea de omor, întrucât el nu a avut intenţia de a ucide, ci de a aplica o corecţie, ca atare fapta constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
În urma examinării hotărârilor atacate se constată că acestea au reţinut corect, în concordanţă cu probele administrate, situaţia de fapt şi cauzele decesului victimei, apreciind corespunzător poziţia subiectivă a inculpatului.
În speţă, din raportul de autopsie rezultă că victima a suferit multiple fracturi cominutive interesând etajul mijlociu şi superior al hemifaciesului stâng, cu distrucţia globului ocular stg., hemosinus stâng şi multiple infiltraţii la nivelul periostului şi în porţiunea anterioară a fibrelor muşchiului temporal drept.
În concluziile actului medico-legal se menţionează că leziunile provocate victimei s-au produs prin loviri cu corpuri contondente, aplicate din faţă victimei.
Lovirea repetată a victimei, aflată în stare de ebrietate, cu pumnii, cu picioarele şi cu corpuri contondente, cu mare intensitate, cu consecinţa unor leziuni deosebit de grave într-o regiune vitală a corpului, impune concluzia că inculpatul a avut reprezentarea rezultatului agresiunii sale, pe care l-a acceptat.
Aşadar, inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, fapta constituind infracţiunea de omor şi nu aceea de loviri cauzatoare de moarte, cum greşit a susţinut inculpatul.
Referitor la pedeapsa închisorii aplicată inculpatului, se constată că ea a fost individualizată chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al faptei, împrejurările săvârşirii ei, dar şi că inculpatul nu este recunoscut cu antecedente penale şi a fost sincer pe parcursul procesului penal.
Această pedeapsă este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reinserţia în societate a inculpatului.
În consecinţă, întrucât motivele de recurs invocate nu sunt fondate, iar alte cazuri de casare ce ar putea fi indicate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins şi inculpatul obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.I.M. împotriva deciziei penale nr. 194 din 14 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 august 2002, la 7 noiembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5076/2003. Penal. Art.20rap.la art.174, 175... | ICCJ. Decizia nr. 5151/2003. Penal → |
|---|
