ICCJ. Decizia nr. 5081/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5081/2003
Dosar nr. 2666/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr,133 din 13 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
D.M. la 4 pedepse de câte 9 ani închisoare, pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., la 9 ani închisoare în temeiul art. 323 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod şi la un an închisoare, în baza art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 325/1966.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 21 iunie 2002 la zi.
D.R. la pedepsele de câte 9 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (22) lit. a) din acelaşi cod şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 24 iunie 2002 la zi.
S.F. la pedepsele de câte 10 ani închisoare, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen. şi art. 323 alin. (1) şi (2) din acelaşi cod, ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a executării pedepsei de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 259/1999 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti şi a contopit restul neexecutat de un an, 4 luni şi o zi închisoare în fiecare din pedepsele aplicate prin sentinţa atacată.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 26 iunie 2002 la zi.
S.D.A. la câte 10 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi alin. (21) lit. a) şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 61 din acelaşi cod, s-a revocat liberarea condiţionată a restului neexecutat de 2 ani, 5 luni şi 21 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 503/2001 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, rest contopit în fiecare din pedepsele aplicate pentru infracţiunile din prezenta cauză.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a computat perioada preventivă de la 21 iunie 2002 la zi.
Sub aspectul laturii civile, inculpaţii D.M. şi D.R. au fost obligaţi, în solidar să plătească suma de 60.000.000 lei către partea civilă T.R. şi la 83.000.000 lei către partea civilă C.F. Totodată, inculpaţii D.M., S.D.A. şi S.F. au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 2.400.000 lei către partea civilă H.L.
S-a luat act că partea vătămată M.N. nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 3 iunie 2002, în timp ce partea vătămată T.R. se întorcea de la o bancă, după ce a retras o sumă de bani, a fost urmărită de inculpaţii D.M. şi D.R., precum şi de făptuitorii P.G. şi M.G., cu un autoturism condus de martorul I.G.
Ajunsă în scara blocului, partea vătămată a fost atacată de inculpatul D.R. şi făptuitorul M.G., care au lovit-o şi au deposedat-o de geanta cu bani. După comiterea infracţiunii au părăsit locul faptei şi au împărţit în mod egal sumele de 1.300 dolari S.U.A. şi 16.600.000 lei.
Pentru făptuitorii P.G. şi M.G. cauza a fost dispusă în vederea identificării lor.
Folosind acelaşi procedeu, în urma înţelegerii prealabile şi prin împărţirea sarcinilor, a fost tâlhărită partea vătămată C.F. la data de 7 iunie 2002. Aceiaşi 4 făptuitori s-au deplasat la aceeaşi bancă cu un autoturism condus de inculpatul D.M., au urmărit-o pe partea vătămată şi în scara blocului, folosind violenţa au deposedat-o de geanta cu bani, sumele sustrase (3.200.000 lei, 500 Euro şi 2.000 dolari S.U.A.) au fost împărţiţi în mod egal.
La data de 18 iunie 2002, inculpaţii D.M., D.R. şi făptuitorul M.G. s-au deplasat la aceeaşi sucursală a B.C.R. cu autoturismul condus de făptuitorul S.N. (cu privire la care, de asemenea, s-a dispus cauza) au observat-o pe partea vătămată M.N. că a ridicat 200 Euro şi 450.000 lei, au urmărit-o, au lovit-o şi i-au sustras geanta în care se aflau banii.
La data de 20 iunie 2002, inculpaţii D.M., S.D.A., S.F. şi făptuitorul P.G. s-au deplasat la sucursala B.C.R. cu un autoturism condus de inculpatul D.M. În sediul băncii a intrat P.G. care a văzut-o pe H.L. în momentul în care a ridicat un depozit de 25.000.000 lei şi suma de 2.400.000 lei partea vătămată fiind apoi urmărită, la semnul făcut de făptuitor, de ceilalţi 3 inculpaţi până în scara blocului, în care victima locuia şi unde au atacat-o luându-i geanta cu bani, după care au împărţit egal sumele sustrase.
În urma plângerilor formulate de părţile vătămate, secţia 22 poliţie a organizat supravegherea zonei şi au fost depistaţi inculpaţii D.M., S.D.A. şi S.F. care se aflau în autoturismul Dacia 1310, condus de primul inculpat.
După ce au aşteptat o perioadă de timp în faţa B.C.R., inculpaţii s-au deplasat în cartierul Militari, iar pe drum au oprit maşina şi au schimbat numărul de înmatriculare cu cel real.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerilor formulate de părţile vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de cercetare penală, depoziţiile martorilor M.F., P.M. şi I.G., planşele foto executate în cauză, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 313/ A din 29 mai 2003, a respins apelurile declarate de inculpaţii S.F., S.D.A., D.M. şi D.R.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs care au reiterat motivele de apel, solicitând reducerea pedepselor aplicate şi reţinerea în favoarea lor a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., în raport de faptul că au avut o poziţie sinceră în mersul procesului penal.
Recursul declarat de inculpatul D.M. este întemeiat numai pentru motivul ce se va arăta în finele considerentelor, în timp ce recursurile formulate de ceilalţi inculpaţi sunt nefondate.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, aspect sub care hotărârile au fost criticate, Curtea constată că au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa de fond şi cea de control judiciar ţinând seama de pericolul social deosebit de ridicat al faptelor comise şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Pericolul social al infracţiunilor reţinute în sarcina celor 4 inculpaţi rezultă din modul în care s-a derulat activitatea infracţională şi din consecinţele acestor fapte.
Comiterea unui număr mare de infracţiuni de tâlhărie, după un plan bine stabilit, violenţa cu care au acţionat, valoarea prejudiciilor cauzate părţilor vătămate, relevă un pericol social major şi care impunea aplicarea unor sancţiuni severe.
Referitor la profilul moral al inculpaţilor din aceleaşi probe administrate în cauză, rezultă, că aceştia au cooperat cu organele de urmărire penală şi în instanţă, au recunoscut infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, iar inculpaţii S.D.A. şi S.F. sunt recidivişti în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen.
Faptul că în considerentele hotărârilor atacate au fost recunoscute unele circumstanţe personale (lipsa antecedentelor penale în cazul inculpaţilor D.M. şi D.R., recunoaşterea faptelor săvârşite) nu obligă instanţa la aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen., care reglementează efectele circumstanţelor atenuante.
Atunci când ansamblul comportamental al inculpaţilor se desprinde ideea că aceştia în mod accidental au intrat în conflict cu legea penală şi că, prin împrejurările descrise exemplificativ art. 74 C. pen., au contribuit la buna înfăptuire a justiţiei, au recunoscut şi regretat sincer faptele comise şi au depus stăruinţă pentru înlăturarea rezultatului infracţiunilor, instanţa poate reţine aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante, cu consecinţele ce decurg din aplicarea art. 76 C. pen.
În speţă, inculpaţii nu au demonstrat prin modul repetat în care au acţionat în dispreţul legii penale că sunt îndrituiţi să beneficieze de clemenţă, recunoaşterea faptelor fiind determinată de prinderea lor în flagrant şi de găsirea în domiciliul inculpatului D.M. a unor dovezi incontestabile a tâlhăriilor comise.
În raport de consecinţele expuse, rezultă că sub aspectul criticat, hotărârile pronunţate sunt temeinice, pedepsele aplicate fiind bine individualizate, de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ.
Recursul inculpatului D.M. va fi însă admis numai cu privire la omisiunea constatării graţierii pedepsei aplicate în temeiul art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pedeapsă ce intră sub incidenţa Legii nr. 543/2002.
Ca atare, se vor casa hotărârile pronunţate, se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului D.M. în pedepsele componente şi în temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 se va constata că pedeapsa de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 este graţiată integral şi condiţionat.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi celelalte pedepse, de câte 9 ani închisoare aplicate în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) şi art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în pedeapsa cea mai grea, în final inculpatul D.M. urmând să execute 9 ani închisoare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate şi se va computa perioada arestării preventive.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii D.R., S.F. şi S.D.A. vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca Ministerul Justiţiei să avanseze onorariul apărătorului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 313/ A din 29 mai2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 133 din 13 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, numai cu privire la omisiunea constatării graţiată, conform Legii nr. 543/2002, a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare, aplicată inculpatului în pedepsele componente de câte 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie (patru fapte) prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., de 9 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată graţiată integral şi condiţionat pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate urmând ca inculpatul D.M. să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 21 iunie 2002, la 7 noiembrie 2003.
Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.R., S.F. şi S.D.A. împotriva deciziei penale nr. 313/ A din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2002 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul D.R., de la 26 iunie 2002 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul S.F. şi de la 21 iunie 2002 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul S.D.A.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5150/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5080/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs → |
|---|
