ICCJ. Decizia nr. 5160/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5160/2003
Dosar nr.3595/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa penală nr. 363 din 9 iunie 2003, a condamnat pe inculpaţii:
1. I.D. la 3 ani şi 6 luni de închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74, art. 76 şi a art. 71 C. pen.;
2. G.G. la 5 ani de închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74, art. 76 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepsei li s-a dedus detenţia preventivă.
Ei au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 11 noiembrie 2002, împreună cu alte 5 persoane, inculpaţii s-au deplasat la terenul agricol proprietatea numitei D.G., din satul Poiana, judeţul Constanţa, de unde au sustras cantitatea de 1013 kg ţelină, în valoare de 22.000.000 lei. Pentru păstrarea produsului sustras, inculpaţii au imobilizat paznicul fermei, pe care l-au legat.
Inculpaţii au declarat apel, cerând reducerea pedepselor, deoarece nu au agresat paznicul fermei.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 242/ P din 18 iulie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile, a dedus în continuare detenţia preventivă a inculpaţilor şi i-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, reiterând cererile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele aplicate inculpaţilor.
La urmărirea penală şi în instanţă, paznicul D.O. declară, constant, că atunci când au ajuns la fermă, inculpaţii au sustras ţelina, apoi l-au deposedat de furcă şi de lanternă, l-au trântit la pământ şi l-au legat.
La reconstituire, inculpaţii, toţi 6, au recunoscut că au agresat paznicul. Inculpatul G.G. a mai fost condamnat, pentru furt calificat şi lipsire de libertate.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii G.G. şi I.D. împotriva deciziei penale nr. 242 din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 21 noiembrie 2002 la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5159/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5162/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
