ICCJ. Decizia nr. 5242/2003. Penal. Art.211 alin.2. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5242/2003
Dosar nr. 3469/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 417 din 23 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului G.O., din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în art. 211 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. b) C. pen.
În baza acestei încadrări, inculpatul C.P. a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare, în regim de detenţie.
I s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenţia de la 17 decembrie 2002 la zi.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul G.O., pentru motivele menţionate în partea introductivă a prezentei decizii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 400/ A din 15 iulie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 417 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală.
S-a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi, rejudecând, a obligat pe inculpatul G.O., în baza art. 118 lit. d) C. pen., să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de confiscare.
A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare în sumă de 2.000.000 lei, din care suma de 300.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
A dedus prevenţia inculpatului de 17 decembrie 2002 la zi.
A prelungit starea de arest a inculpatului cu 30 de zile, până la 14 august 2002.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, inculpatul G.O. a declarat recurs, nemotivat în scris.
În susţinerea orală a recursului de faţă, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Verificându-se hotărârile atacate în raport de critica adusă, precum şi din oficiu, se reţină că probatoriul a fost evaluat corect şi potrivit acestuia, situaţia de fapt este corespunzătoare, iar încadrarea juridică este cea legală.
Pedeapsa de 8 ani închisoare, se apreciază a fi în limitele legale şi stabilită cu respectarea tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în apropierea limitei minime prevăzută de textul de lege ce incriminează fapta.
Astfel, pe lângă datele ce caracterizează împrejurările de fapt în care s-a comis tâlhăria, respectiv în seara de 15 decembrie 2002, în jurul orelor 19,00, prin ameninţare, deposedează victima, ce se afla într-un parc împreună cu 2 persoane (martorii G.M. şi D.C.I.), de telefonul mobil, instanţele au dat eficienţă pe deplin justificat şi elementelor ce conturează persoana infractorului şi care în minoritate, are două condamnări pentru comiterea unor infracţiuni de acelaşi gen.
Aşa fiind, sancţiunea aplicată nu apare excesivă şi deci nu se impune a fi redusă.
Faţă de toate cele analizate, recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Ca drept urmare, se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O. împotriva deciziei penale nr. 400/ A din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 decembrie 2002 la 14 noiembrie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5199/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5245/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
