CSJ. Decizia nr. 5157/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5157/2003
Dosar nr. 3385/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 16 aprilie 2003, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul L.D.I. la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi s-a luat act că paguba a fost reparată prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 30 ianuarie 2002, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.A., în centrul oraşului Gura Humorului, a prins-o de mână şi i-a smuls de pe umăr poşeta din care şi-a însuşit suma de 50.000 lei şi carnetul de identitate.
Prin Decizia penală nr. 212 din 14 iulie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a cerut achitarea.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a cerut reducerea pedepsei, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpatul a comis o infracţiune de tâlhărie în formă agravată şi în stare de recidivă pentru care legea prevede pedeapsa de la 5 la 20 de ani la care se poate adăuga spor de 10 ani.
În cursul procesului penal inculpatul a avut o conduită nesinceră, n-a recunoscut fapta deşi a fost găsit cu actul furat în buzunar. Cu toate acestea faţă de inculpat s-a făcut aplicarea art. 74 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante şi pedeapsa i-a fost redusă sub minimul prevăzut de lege. Ori mai accentuata reducere a pedepsei ar fi nelegală şi netemeinică, deoarece prin aceasta s-ar încălca dispoziţiile legale cu privire la individualizarea pedepsei şi cu privire la scopul pedepsei prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa prevenţia din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul L.D.I. împotriva deciziei penale nr. 212 din 14 iulie 2003 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii de o zi din data de 30 ianuarie 2002.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5155/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5158/2003. Penal → |
|---|
