ICCJ. Decizia nr. 5162/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5162/2003
Dosar nr.4282/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 736 din 21 august 2003, pronunţată în dosarul nr. 1857/2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul G.M. din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul G.M. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 20 martie 2003, la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit starea de arest a inculpatului de la 18 august 2003 până la 16 septembrie 2003 inclusiv.
Conform art. 118 lit. d) C. proc. pen., a confiscat de la inculpat suma de 400.000 lei, întrucât partea vătămată G.R.B. nu s-a constituit parte civilă.
A obligat pe inculpat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că la data de 21 februarie 2003, în jurul orelor 11,00 - 11,10, în timp ce partea vătămată G.R.B. se întorcea de la piaţă, având în mână 3 sacoşe, în momentul în care a ajuns în faţa blocului în care locuieşte, inculpatul s-a apropiat din spatele ei şi i-a smuls dintr-o sacoşă, portofelul, cu toate că partea vătămată a tras de sacoşă şi a opus rezistenţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul G.M., solicitând în principal schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 541 din 15 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.M. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârşită, din infracţiunea de tâlhărie în cea de furt calificat, iar în subsidiar, reducerea pedepsei.
Temeiul juridic invocat de inculpat în recursul său sunt dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este nefondat.
Instanţa de apel a făcut o justă şi temeinică analiză a materialului probator, din care rezultă fără putinţă de tăgadă, acţiunea violentă de sustragere a sacoşei pe care o purta în mână partea vătămată, cu toate că aceasta a opus rezistenţă la deposedare întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.
Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost just individualizată prin raportare la criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a reţinut pe lângă gradul de pericol social al faptei săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului care este recidivist postexecutoriu, şi dând eficienţa cuvenită a aplicat o pedeapsă de 8 ani închisoare, cuantum care este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv educativ al sancţiunii penale în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen.
Reducerea acestui cuantum nu este oportună, întrucât ar ignora cerinţele textelor de lege invocate şi s-ar aplica un tratament penal necorespunzător pentru săvârşirea unei infracţiuni cu un pericol social ridicat.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul G.M.
Din pedeapsa aplicată se va deduce perioada arestării preventive de la 20 martie 2003 la 12 noiembrie 2003.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 541 din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 martie 2003 la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5160/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5167/2003. Penal. Art.208, 209, 211 c.pen.... → |
|---|
