ICCJ. Decizia nr. 5158/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5158/2003
Dosar nr. 3453/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 213 din 4 martie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, Bucureşti, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a condamnat pe inculpatul R.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 33 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru comiterea a două infracţiuni de tâlhărie l-a condamnat pe inculpatul T.F. la câte 9 ani închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., contopeşte pedepsele şi inculpatul T.F. va executa pedeapsa de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 30 ianuarie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 2.219.000 lei contravaloarea obiectelor din aur.
A luat act că partea vătămată B.A. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele: la data de 16 ianuarie 2002, inculpatul T.F. se afla împreună cu inculpatul R.F. în cartierul Pantelimon, unde au observat pe partea vătămată B.A. şi sub ameninţare l-au deposedat de o brăţară din aur, iar pe numita B.A. de un lănţişor de la gât. Din autoturismul părţilor vătămate au smuls de la bord un radio casetofon. Cu bunurile sustrase cei doi au mers în str. Teleajen, dându-i numitei R.F., lănţişorul şi brăţara să le vândă, ocazie cu care au făcut rost de suma de 1,7 milioane lei bani pe care cei doi inculpaţi i-au împărţit în mod egal. Casetofonul a fost vândut ulterior pentru suma de 250.000 lei unei persoane necunoscute.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii R.F. şi T.F.
Parchetul a criticat soluţia instanţei de fond sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 118 lit. d) C. pen., prin dispunerea confiscării casetofonului sustras ori a contravalorii acestuia.
Inculpaţii au solicitat admiterea apelului şi pe fond redozarea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 325 din 17 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii R.F. şi T.F., împotriva sentinţei penale nr. 213 din 4 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală.
Desfiinţează în parte sentinţa şi rejudecând:
În baza art. 118 lit. d) C. pen., dispune confiscarea specială a sumei de 250.000 lei şi obligă pe fiecare inculpat la câte 125.000 lei cu acest titlu.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Deduce prevenţia de la 30 ianuarie 2002, pentru ambii inculpaţi.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată inculpaţii R.F. şi T.F. au declarat recurs reiterându-se motivele invocate în cererea introductivă.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Instanţa a reţinut:
Din analiza actelor dosarului şi a hotărârilor anterior pronunţate, rezultă că instanţele au stabilit corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, fiind administrate toate probele necesare şi utile cauzei în vederea unei juste încadrări juridice a infracţiunilor săvârşite.
În raport de conţinutul pedepselor aplicate, Curtea apreciază că acestea sunt just individualizate avându-se în vedere gravitatea faptelor comise, antecedentele penale, şi nu în ultimul rând de desfăşurarea activităţii infracţionale ca mijloc de procurare a veniturilor.
Curtea apreciază că reducerea pedepselor ar goli de conţinut dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind criteriile generale ale individualizării şi ale art. 52 C. pen., scopul pedepsei prevăzut de aceasta din urmă, de a constitui un mijloc de constrângere şi reeducare devenind nerealizatoare.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu subzistă alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile ca nefondate.
Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 30 ianuarie 2002 la zi, pentru fiecare inculpat.
Recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii R.F. şi T.F. împotriva deciziei penale nr. 325 din 17 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioada arestării preventive de la 30 ianuarie 2002 la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5157/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5159/2003. Penal → |
|---|
