ICCJ. Decizia nr. 5167/2003. Penal. Art.208, 209, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5167/2003
Dosar nr. 4512/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 225 din 1 iulie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul G.A. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, cu un spor de 4 luni, în total 6 ani şi 4 luni închisoare.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 20 decembrie 2002 la zi şi l-a obligat la 2.000.000 lei părţii civile F.C. şi 625.000 lei părţii civile I.Z., precum şi la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în sarcina inculpatului că acesta, în ziua de 19 decembrie 2002, a sustras de la partea vătămată F.C. un telefon mobil, în timp ce călătorea în tramvai pe str. Dorobanţilor în apropiere de staţia str. Şcolilor şi în aceiaşi zi a sustras din buzunarul părţii vătămate I.Z. suma de 625.000 lei în timp ce călătorea în tramvai înainte de intersecţia străzii Dorobanţi cu str. Victoriei, profitând de aglomeraţie. Sesizând comiterea faptei, inculpatul a îmbrâncit pe partea vătămată şi a fugit, dar a fost urmărit şi prins pe un garaj între blocuri de doi jandarmi, găsindu-se asupra sa suma de 625.000 lei şi cartela telefonului mobil sustras anterior.
Prin Decizia penală nr. 448 din 21 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care susţinea că nu a comis faptele şi în subsidiar, reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepselor instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, au ţinut seama de gradul de pericol social al infracţiunilor comise (într-un mijloc de transport public), cât şi al persoanei sale (recidivist, fără ocupaţie, nesincer în cursul urmăririi penale şi la instanţă), astfel că pedepsele stabilite, orientate dealtfel spre limita minimă prevăzută de lege sunt necesare pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, nefiind cazul a mai fi reduse.
În consecinţă, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat şi a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 448 din 21 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 20 decembrie 2002 la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5162/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5199/2003. Penal → |
|---|
