ICCJ. Decizia nr. 5255/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5255/2003
Dosar nr. 3734/2003
Şedinţa publică din 14 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 221 din 27 mai 2003, Tribunalul Prahova, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnata V.R., privind pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală nr. 374 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Prahova, hotărâre rămasă definitivă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că s-a solicitat întreruperea executării pedepsei de către condamnată, motivat de faptul că aceasta are o situaţie familială grea, mulţii copii minori, care în prezent aceştia sunt în îngrijirea soţului lipsit de un loc de muncă.
În acest sens s-a efectuat o anchetă socială care a relevat faptul că susţinerile condamnatei sunt reale.
S-a mai reţinut că, aceasta a mai beneficiat de amânarea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni.
Faţă de probele administrate, instanţa a concluzionat că deşi familia condamnatei se află într-o situaţie dificilă, perioada scurtă de 3 luni, nu ar îmbunătăţi cu nimic această situaţie, constatând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, condamnata a declarat apel, solicitând întreruperea executării pedepsei reiterând situaţia grea familială.
Prin Decizia penală nr. 317 din 27 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul condamnatei.
Împotriva hotărârii condamnatei a formulat recurs, reiterând motivul invocat în recurs, respectiv situaţia grea familială, respectiv cei patru copii minori care se află în întreţinerea soţului.
Recursul este nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că instanţele, deşi au constatat că într-adevăr condamnata are patru copii minori, care sunt în întreţinerea soţului, neîncadrat în muncă, dificultăţile materiale cu care se confruntă familia acesteia, preexistând datei arestării sale şi cum acestea nu pot fi soluţionate într-un interval foarte scurt de maximum 3 luni de zile cât prevede legiuitorul, corect au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Cum în cauză nu s-au constatat existenţa unor împrejurări speciale la care face referire textul de lege respectiv prevederile art. 413 lit. c) C. proc. pen., Curtea în temeiul prevederilor art. 3859 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat recursul condamnatei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata V.R. împotriva deciziei penale nr. 317 din 27 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5249/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5258/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
